Decizia CCR nr. 824/2015Paragraful 13

10. Aşadar, o primă deficienţă de redactare a normelor penale criticate o constituie tocmai neinstituirea unei limite valorice similare celei prevăzute de alin. (2) al art. 270 din Codul vamal, sub care fapta să nu mai constituie infracţiune, eventual dacă nu este repetată de două ori în decursul unui an. În acest context menţionează că pentru o altă formă specifică de evaziune fiscală, respectiv infracţiunea reglementată de art. 296^1 alin. (1) din Codul fiscal, se prevede că fapta constituie infracţiune doar când se depăşeşte limita de 10.000 de ţigarete, or, date fiind similitudinile existente între această infracţiune şi cea prevăzută de art. 270 alin. (3) din Codul vamal [astfel cum au fost analizate prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 17/2013 privind examinarea recursului în interesul legii formulat de către Ministerul Public vizând problema de drept cu privire la "încadrarea juridică a faptei persoanei fizice, care deţine în afara antrepozitului fiscal (deşi nu are calitate de antrepozitar autorizat), peste limitele prevăzute de lege, produse accizabile nemarcate şi care provin din contrabandă"], se apreciază că nu se justifică o diferenţă de reglementare atât de radicală, respectiv lipsa unei limite numerice minime sub care fapta în discuţie să constituie doar contravenţie.