Decizia ÎCCJ nr. 13/2024 (RIL)Punctul V

V. Opinia titularului sesizării - Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov 31. Colegiul de conducere al Curții Apel Brașov a apreciat că indemnizația de hrană nu trebuie inclusă în baza de calcul al indemnizației de concediu de odihnă a personalului contractual plătit din fonduri publice și a funcționarilor publici, având în vedere, pe lângă argumentele enumerate, următoarele împrejurări: a) prin Decizia nr. 23 din 15 noiembrie 2021, instanța supremă a interpretat dispozițiile art. 38 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, aprobată cu modificări prin Legea nr. 462/2006, cu modificările ulterioare (Ordonanța Guvernului nr. 64/2006), care nu sunt aplicabile în raporturile personalului contractual cu angajatorii bugetari, coroborate cu art. 150 din Codul muncii, raportat, în concret, la sporurile pentru condiții periculoase sau vătămătoare, precum și pentru condiții grele de muncă. Aceste venituri au un anumit specific, în considerarea căruia instanța supremă a reținut că: 105. Astfel, concediul de odihnă este destinat refacerii capacității de muncă a salariatului, se efectuează în fiecare an și, ca regulă, în natură, compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat fiind permisă numai în cazul încetării raporturilor de muncă (art. 146 din Codul muncii). ... 106. Așa fiind, întrucât concediul de odihnă este intrinsec legat de activitatea desfășurată de salariat anterior efectuării acestuia, fiind destinat să asigure refacerea capacității de muncă afectate - între altele - de condițiile de muncă, este firesc ca și drepturile bănești aferente concediului de odihnă să fie stabilite în raport cu salariul lunar corespunzător perioadei de activitate, deci cu luarea în considerare a sporurilor pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase. ... Aceste considerații nu sunt valabile în ceea ce privește indemnizația de hrană; ... b) art. 150 alin. (1) din Codul muncii face referire, în ceea ce privește cuantumul indemnizației de concediu de odihnă, la indemnizațiile și sporurile (cu caracter permanent) „cuvenite pentru perioada respectivă“, fiind evident că „perioada respectivă“ este aceea în care se efectuează concediul de odihnă. Or, pentru această perioadă este unanim recunoscut că indemnizația de hrană nu este cuvenită; ... c) art. 7 din Hotărârea Guvernului nr. 250/1992 și art. 23 din Ordonanța Guvernului nr. 10/2008 au un conținut mai restrâns decât art. 38 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 64/2006, limitând expres baza de calcul al indemnizației de concediu de odihnă la salariul de bază al angajatului și sporuri; ... d) indemnizația de hrană nu este calificată de lege ca spor și nu există niciun argument de text pentru a primi o atare calificare, iar nu pe cea de „indemnizație“ (așa după cum reiese chiar din terminologia folosită de către legiuitor), în sensul art. 160 din Codul muncii, potrivit căruia: „Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.“ ... e) Din jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, în interpretarea art. 7 din Directiva 2003/88/CE, privind aspecte ale organizării timpului de lucru, reiese că anumite venituri pot fi excluse din calculul indemnizației de concediu de odihnă, nefiind o regulă implacabilă includerea în baza de calcul al acesteia a oricăror venituri obținute de către angajat în perioada anterioară efectuării concediului de odihnă. Astfel, fără ca enumerarea să fie limitativă, pot fi omise venituri precum: acele elemente ale remunerației globale a lucrătorului care au ca scop numai acoperirea unor costuri ocazionale sau accesorii intervenite cu ocazia executării sarcinilor care revin lucrătorului potrivit contractului său de muncă, precum cheltuielile legate de timpul pe care piloții sunt obligați să îl petreacă în afara bazei“ (Hotărârea Curții - Camera întâi, din 15 septembrie 2011, pronunțată în cauza C-155/10); în sfârșit, în ceea ce privește regula potrivit căreia orele suplimentare efectuate de lucrător trebuie luate în considerare în vederea calculării remunerației datorate pentru dreptul la concediu anual plătit, trebuie menționat că, având în vedere caracterul său excepțional și imprevizibil, remunerația primită pentru orele suplimentare nu face, în principiu, parte din remunerația normală pe care lucrătorul o poate pretinde pentru concediul anual plătit prevăzut la articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2003/88 (Hotărârea Curții - Camera a patra, din 13 decembrie 2018, cauza C-385/17). ... ... ...