Decizia CCR nr. 769/2015Paragraful 13

11. În continuare, având cuvântul, domnul avocat Titus Prescure arată că, în ceea ce priveşte cauza, acesta se află la primul termen de judecată, iar în măsura în care procedura de drept comun se poate aplica şi în faţa Curţii Constituţionale, solicită adăugarea unui nou temei de neconstituţionalitate, respectiv art. 28 din Constituţie referitor la secretul corespondenţei. Astfel, consideră că prevederile criticate sunt neconstituţionale, întrucât prin teza a doua a alin. (9) al art. 243 Legea nr. 297/2004 privind piaţa de capital se dă dreptul comisiei să deconspire votul, astfel că secretul votului, respectiv al corespondenţei nu mai este respectat, arătând, totodată, că prin concluziile scrise, depuse la dosarul cauzei, prin fax, a detaliat aceste aspecte. Aşadar, susţine că, în condiţiile date, nu se poate asigura secretul votului, context în care a fost şi preocuparea societăţii, respectiv a organizatorului adunărilor generale, de a nu crea posibilitatea votului prin corespondenţă, atunci când este necesar ca votul să fie secret. În acest sens, a fost avută în vedere, ca model, legea votului prin corespondenţă (cu privire la votul politic), astfel că acel model de procedură poate fi utilizat în vederea unei reglementări viitoare care să asigure în mod perfect secretul votului şi în ceea ce priveşte procedura de vot contestată în speţa de faţă. În aceste condiţii, pe de o parte, făcând testul de proporţionalitate, arată că nu se justifică necesitatea intervenţiei legislative (putându-se elabora proceduri care să asigure secretul votului), nefiind adecvată situaţiei concrete şi nu este proporţională cu scopul urmărit de legiuitor. Pe de altă parte, având în vedere un istoric al acestei reglementări, menţionează că, în materie, există Directiva 2007/36/CE din 11 iulie 2007 a Parlamentului European şi a Consiliului privind exercitarea anumitor drepturi ale acţionarilor în cadrul societăţilor comerciale cotate la bursă, care prevede că statele membre vor permite societăţilor să asigure votul prin corespondenţă înainte de ţinerea adunării generale. Aşadar, exercitarea votului prin corespondenţă nu va fi supusă niciunei constrângeri, decât celei privind identificarea acţionarilor, or prevederile criticate nu reflectă cele statuate în directivă. De altfel, arată că se transferă obligaţia de a reglementa această procedură societăţilor, or, înainte de modificările legislative survenite în materie, această obligaţie era în sarcina Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare. În final, consideră că argumentele prezentate sunt suficiente pentru a se constata că prevederile criticate sunt neconstituţionale.