Decizia CCR nr. 774/2015Paragraful 33

29. Având în vedere cele anterior expuse, Curtea reţine că legiuitorul organic nu poate să elimine din sfera normativă infraconstituţională controlul judecătoresc pe care însăşi Constituţia îl prevede în materia disciplinară în aplicarea accesului liber la justiţie. Practic, legiuitorul, atunci când a introdus prin Legea nr. 24/2012 instituţia suspendării provizorii a judecătorului sau procurorului pe durata soluţionării acţiunii disciplinare, a omis să reglementeze o cale de atac separată împotriva hotărârii prin care este luată măsura anterior menţionată. În acest mod a fost negat accesul liber la justiţie al persoanei supuse procedurii, suspendarea provizorie dispusă de o "instanţă extrajudiciară" fiind astfel sustrasă controlului instanţei judecătoreşti competente. Faptul că această măsură poate fi atacată odată cu fondul, respectiv prin exercitarea recursului împotriva hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii, nu schimbă cu nimic datele problemei, permutarea astfel realizată - de la hotărârea prin care se dispune măsura de suspendare provizorie la cea prin care se soluţionează acţiunea disciplinară - a dus la configurarea unei căi de atac care, din punctul de vedere al efectelor, este una tardivă în apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanei. Astfel, o asemenea cale de atac devine una iluzorie şi lipsită de efectivitate din moment ce nu se poate constitui într-un remediu care să răspundă în mod prompt, concret şi real la cele stabilite în măsura provizorie. Or, drepturile şi libertăţile fundamentale reglementate prin Constituţie sunt efective, şi nu abstracte sau iluzorii, tocmai pentru a asigura un nivel ridicat de protecţie subiectelor de drept [ad similis, a se vedea Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011, sau Decizia nr. 64 din 24 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 28 aprilie 2015, paragrafele 20 şi 30].