Decizia CCR nr. 753/2015Paragraful 17

13. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că prevederile art. 271^1 şi art. 271^2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 încalcă prevederile art. 21 din Constituţie nu doar prin cuantum, ci şi prin configuraţia juridică a garanţiei de bună conduită care impietează grav asupra dreptului operatorilor economici la un remediu efectiv împotriva actelor autorităţilor contractante. Arată că legiuitorul nu defineşte noţiunea de "comportament necorespunzător", iar din textul art. 271^2 alin. (1) reiese că premisa reţinerii garanţiei nu este, în realitate, formularea unei contestaţii abuzive, eventual coroborată cu producerea vreunui prejudiciu, ci simpla formulare a unei contestaţii care în cele din urmă se vădeşte a fi nefondată. Instanţa apreciază că, în aceste condiţii, garanţia de bună conduită constituie, de fapt, o sancţiune aplicată operatorilor/ofertanţilor pentru formularea unor contestaţii/ plângeri/cereri neîntemeiate, nicidecum o garanţie, aducând atingere accesului efectiv la o cale de atac împotriva actelor autorităţii contractante, precum şi caracterului gratuit al jurisdicţiilor administrative. Aminteşte şi cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 9 noiembrie 2004, pronunţată în Cauza Maeso împotriva Spaniei, în sensul că, deşi accesul la o instanţă nu este un drept absolut, ci este susceptibil de limitări, în special în ceea ce priveşte condiţiile de admisibilitate a unei căi de atac, totuşi, aceste limitări nu trebuie să restrângă accesul deschis unui justiţiabil de o asemenea manieră sau până la un asemenea punct încât dreptul să fie atins în însăşi substanţa sa.