Decizia CCR nr. 237/2015Paragraful 14

11. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal îşi exprimă opinia în sensul neconstituţionalităţii reglementărilor criticate în raport cu art. 21 din Constituţie. În acest sens, instanţa judecătorească apreciază că nu doar cuantumul, ci şi configuraţia juridică a intitulatei "garanţii de bună conduită" sunt de natură a impieta în mod grav asupra dreptului operatorilor economici la un remediu efectiv împotriva actelor autorităţilor contractante. De asemenea, legiuitorul nu defineşte noţiunea "comportament necorespunzător", iar din art. 271^2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 reiese că premisa reţinerii garanţiei nu este formularea unei contestaţii abuzive, eventual coroborată cu producerea vreunui prejudiciu, nici măcar a unei contestaţii vădit nefondate, ci, pur şi simplu, formularea unei contestaţii, care, în cele din urmă, se vădeşte a fi nefondată. Instanţa apreciază, aşadar, că garanţia de bună conduită constituie mai degrabă o sancţiune aplicată operatorilor/ ofertanţilor pentru formularea unor contestaţii/cereri/plângeri neîntemeiate, nicidecum o garanţie, aducând atingere accesului efectiv la o cale de atac împotriva actelor autorităţii contractante, precum şi caracterului gratuit al jurisdicţiilor administrative. Referitor la critica de neconstituţionalitate formulată în raport cu art. 16 din Constituţie, instanţa apreciază că aceasta nu poate fi reţinută, întrucât nu se poate pune semnul egalităţii între situaţia persoanelor fizice care au obligaţia de a constitui garanţia de bună conduită şi situaţia autorităţii contractante căreia nu îi incumbă obligaţia de a constitui garanţia de bună conduită şi ale cărei interese sunt protejate prin depunerea acestei garanţii de bună conduită. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate în raport cu art. 115 alin. (4) şi (6) din Constituţie, instanţa judecătorească consideră că aceasta este neîntemeiată.