Decizia CCR nr. 191/2015Paragraful 19

16. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal îşi exprimă opinia în sensul neconstituţionalităţii reglementărilor criticate, sens în care apreciază că nu doar cuantumul, ci şi configuraţia juridică a intitulatei "garanţii de bună conduită" este de natură a impieta în mod grav asupra dreptului operatorilor economici la un remediu efectiv împotriva actelor autorităţilor contractante. Cu toate că este intitulată "garanţie", iar scopul afirmat legislativ al acesteia este "de a proteja autoritatea contractantă de riscul unui eventual comportament necorespunzător", din reglementarea naţională nu reiese care este modul în care autoritatea contractantă este "protejată" prin reţinerea garanţiei în cazul respingerii contestaţiei/cererii/plângerii. Dacă legiuitorul a avut cumva în vedere scopul despăgubirii autorităţii contractante pentru eventuale prejudicii aduse de întârzierea derulării procedurii prin formularea de contestaţii nejustificate, similar raţiunii cauţiunilor, atunci reţinerea în final a garanţiei s-ar fi impus a fi condiţionată de probarea unui prejudiciu. Cu toate că în expunerea de motive a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2014 de modificare şi completare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, care a introdus textele supuse analizei, se face vorbire despre un "mecanism comprehensiv care să descurajeze contestaţiile abuzive", în textul ordonanţei de urgenţă se vorbeşte despre "comportament necorespunzător". Deşi sintagma "comportament necorespunzător" uzitată de legiuitor nu este definită de acesta, sfera ei poate fi circumscrisă de instanţă ca subsumând orice contestaţie nefondată împotriva actelor autorităţii contractante, aspect care reiese din lecturarea textului art. 271^2 alin. (1) , potrivit căruia, în caz de respingere a contestaţiei/cererii, autoritatea contractantă este obligată a reţine garanţia de bună conduită. Premisa reţinerii garanţiei nu este nici formularea unei contestaţii abuzive, eventual coroborată cu producerea vreunui prejudiciu, nici măcar a unei contestaţii vădit nefondate, ci pur şi simplu formularea unei contestaţii, care, în cele din urmă, se vădeşte a fi nefondată. Intitulată "garanţie de bună conduită", se aseamănă, pe de o parte, cu taxele judiciare de timbru, suma fiind achitată în avans, soluţionarea contestaţiei/cererii/plângerii fiind condiţionată de plata prealabilă a acesteia, putând fi recuperată doar dacă a fost admisă contestaţia/cererea/plângerea. Pe de altă parte, ceea ce diferenţiază esenţial garanţia de bună conduită de taxa judiciară de timbru este imposibilitatea absolută de a obţine o eventuală amânare, eşalonare, reducere sau scutire de la plata garanţiei, în considerarea situaţiei concrete a operatorului economic, după cum permite, în materia taxelor de timbru, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.