Decizia CCR nr. 717/2015Paragraful 19

15. Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că infracţiunile de luare de mită şi de primire de foloase necuvenite, reglementate în art. 254 alin. 1, respectiv art. 256 alin. 1 din vechiul Cod penal, în vigoare la data presupusei săvârşiri a faptelor de către inculpat, se regăsesc în actuala reglementare, respectiv în art. 289 alin. (1) din Codul penal. Calitatea de subiect activ calificat a inculpatului era dată de încadrarea acestuia în categoria persoanelor prevăzute de art. 147 alin. 1 din vechiul Cod penal, reglementare care se regăseşte în art. 175 alin. (1) lit. b) teza a doua din Codul penal actual, aşa cum, de altfel, a statuat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 26 din 3 decembrie 2014, potrivit căreia medicul angajat cu contract de muncă într-o unitate spitalicească din sistemul public de sănătate are calitatea de funcţionar public în accepţiunea dispoziţiilor art. 175 alin. (1) lit. b) teza a doua din Codul penal. Din această perspectivă, instanţa apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu vin în contradicţie cu prevederile din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate de autorul excepţiei. Astfel, nu sunt încălcate prevederile art. 11 alin. (1) şi (2) şi ale art. 20 din Constituţie raportate la art. 7 paragraful 1 din Convenţie, deoarece faptele de luare de mită şi de primire de foloase necuvenite săvârşite de către o persoană dintre cele prevăzute de art. 147 alin. 1 din vechiul Cod penal [art. 175 alin. (1) lit. b) teza a doua din actualul Cod penal] constituiau infracţiuni la momentul presupusei săvârşiri a lor de către inculpat. Situaţia acestuia de medic angajat cu contract de muncă într-o unitate spitalicească din sistemul public de sănătate, care îi dă calitatea de subiect activ calificat cerută pentru cele două infracţiuni, este total diferită faţă de situaţia reclamanţilor din Hotărârea din 24 mai 2007, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României. Instanţa consideră că dispoziţiile de lege criticate nu aduc atingere nici prevederilor art. 15 din Constituţie, deoarece art. 375 din Legea nr. 95/2006 nu face referire la noţiunea de "funcţionar public" definită în art. 175 din Codul penal, ci la noţiunea definită în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, potrivit căruia "Funcţionarul public este persoana numită, în condiţiile legii, într-o funcţie publică". În sensul Legii nr. 188/1999 medicul nu este funcţionar public, deoarece el nu este numit, în condiţiile legii, într-o funcţie publică. Totodată, potrivit art. 375 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 (în forma anterioară republicării), medicului nu îi pot fi impuse îngrădiri cu privire la "prescripţia şi recomandările cu caracter medical", iar independenţa, libertatea profesională şi dreptul de decizie al medicului sunt statuate doar cu privire la "hotărârile cu caracter medical", aşa cum reiese din art. 375 alin. (1) din acelaşi act normativ. În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, instanţa apreciază că cele două alineate ale art. 175 din Codul penal acoperă ipoteze diferite pentru medicii angajaţi cu contract de muncă în sistemul public de sănătate faţă de cei din sistemul privat, astfel încât nu poate fi primită susţinerea autorului excepţiei privind pretinsa discriminare între cele două categorii de medici. De asemenea consideră că dispoziţiile art. 175 alin. (1) lit. b) teza a doua din Codul penal sunt accesibile şi previzibile, nefiind încălcate nici prevederile art. 21 alin. (3) , art. 26 alin. (1) şi art. 45 din Constituţie.