Decizia CCR nr. 695/2015Paragraful 17

12. Curtea reţine, din examinarea elementelor dosarului, faptul că, în privinţa autorilor excepţiei de neconstituţionalitate a fost emisă o decizie de impunere, de plată a taxei pe valoare adăugată aferentă unor tranzacţii imobiliare efectuate de aceştia. Curtea observă că autorii excepţiei de neconstituţionalitate sunt nemulţumiţi de faptul că în urma modificărilor operate normelor de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal [norme de aplicare la care fac trimitere prevederile art. 127 din cod], în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 1.620/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 31 decembrie 2009, li s-a aplicat de către organele fiscale forma nouă a acestor norme. Autorii excepţiei arată că aceste organe, folosindu-se de clarificările aduse de noua reglementare în ceea ce priveşte caracterul de continuitate a activităţii supuse regimului fiscal, i-au obligat să plătească retroactiv unele sume de bani reprezentând taxa pe valoare adăugată aferentă unor tranzacţii imobiliare. Astfel, prin Hotărârea Guvernului nr. 1.620/2009 s-a prevăzut că, în cazul achiziţiei de terenuri şi/sau de construcţii de către persoana fizică în scopul vânzării, livrarea acestor bunuri reprezintă o activitate cu caracter de continuitate dacă persoana fizică realizează mai mult de o singură tranzacţie în cursul unui an calendaristic. Totuşi, dacă persoana fizică desfăşoară o activitate legată de construcţia unui bun imobil în vederea vânzării, conform alin. (4) din normele de aplicare a art. 127 din Codul fiscal, activitatea economică fiind deja considerată începută şi continuă, orice alte tranzacţii efectuate ulterior nu vor mai avea caracter ocazional. Deşi prima livrare este considerată ocazională, dacă intervine o a doua livrare în cursul aceluiaşi an, prima livrare nu va fi impozitată, dar va fi luată în considerare la calculul plafonului prevăzut la art. 152 din Codul fiscal. Livrările de construcţii şi terenuri, scutite de taxă conform art. 141 alin. (2) lit. f) din Codul fiscal, sunt avute în vedere atât la stabilirea caracterului de continuitate al activităţii economice, cât şi la calculul plafonului de scutire prevăzut la art. 152 din Codul fiscal [punctul 4 din titlul VI "Taxa pe valoarea adăugată"].