Decizia CCR nr. 68/2025Punctul 12

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 140 alin. (2^1) lit. c) pct. 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal fac parte din titlul VI: Taxa pe valoarea adăugată, capitolul VIII: Cotele de taxă și au fost introduse în Codul fiscal prin art. I pct. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 200/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 815 din 4 decembrie 2008. Așa cum reiese din expunerea de motive a ordonanței de urgență, acestea au fost legiferate ca urmare a necesității instituirii unor măsuri sociale pentru prevenirea propagării efectelor crizei economice și financiare atât mondiale, cât și naționale, în contextul în care exista o situație precară a fondului de locuit și se impunea luarea de măsuri care să favorizeze accesul populației la locuințe. Prin urmare, una dintre aceste măsuri s-a concretizat prin aplicarea unei cote reduse a taxei pe valoarea adăugată pentru livrarea de locuințe, demers legislativ în consens cu legislația europeană care statuează că statele membre pot aplica o cotă redusă de TVA numai livrărilor de bunuri și prestărilor de servicii - printre care se regăsește și livrarea de locuințe ca parte a politicii sociale [articolul 98 alin. (2) din Directiva Consiliului 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, pct. 10. - livrarea, construirea, renovarea și transformarea locuințelor, ca parte a politicii sociale - din anexa nr. III, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 347/1 din 12 decembrie 2006]. ...