Decizia CCR nr. 598/2015Paragraful 9

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se face trimitere la considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 641 din 11 noiembrie 2014, paragraful 27, prin care instanţa de contencios constituţional a reţinut că judecătorului de cameră preliminară îi revine funcţia de verificare a legalităţii trimiterii ori netrimiterii în judecată şi că, în concepţia legiuitorului, această nouă instituţie procesuală nu aparţine nici urmăririi penale, nici judecăţii, fiind echivalentă unei noi faze a procesului penal. Plecând de la aceste considerente se arată că, atâta vreme cât judecătorul de cameră preliminară este învestit cu o funcţie judiciară separată de funcţia de judecată şi întrucât procedura de cameră preliminară este o fază a procesului penal distinctă de urmărirea penală şi de judecată, cumularea funcţiei judiciare prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală cu funcţia judiciară prevăzută la art. 3 alin. (1) lit. d) din acelaşi cod încalcă dreptul la un proces echitabil, prevăzut la art. 21 alin. (3) din Constituţie şi la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Se susţine că, întrucât judecătorul de cameră preliminară este chemat să se pronunţe asupra legalităţii trimiterii în judecată, a actelor de urmărire penală şi a probelor, acesta îşi formează o opinie bine conturată asupra cauzei înaintea exercitării funcţiei de judecată.