Decizia CCR nr. 600/2015Paragraful 21

16. Prin urmare, tratamentul juridic diferenţiat instituit între inculpaţii care recunosc totalitatea faptelor reţinute în rechizitoriu şi în privinţa cărora instanţa reţine aceeaşi situaţie de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare şi recunoscută de către aceştia şi cei în privinţa cărora, deşi recunosc totalitatea faptelor reţinute în rechizitoriu, instanţa nu reţine situaţia de fapt descrisă în actul de sesizare este justificat de principiul aflării adevărului, prevăzut la art. 5 din Codul de procedură penală, conform căruia "organele judiciare au obligaţia de a asigura, pe bază de probe, aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana suspectului sau inculpatului", neputându-se vorbi de existenţa unei discriminări. De altfel, aşa cum a fost precizat mai sus, reducerea limitelor speciale de pedeapsă nu reprezintă un drept fundamental, ci constituie un beneficiu acordat de legiuitor în anumite condiţii, potrivit politicii sale penale.