Decizia CCR nr. 548/2015Paragraful 57

Mai întâi, cu privire la cauzele de inadmisibilitate, reţinem că, încă de la consacrarea lor în procedura în faţa Curţii Constituţionale, au fost calificate în doctrină*1) ca fiind motive legale ce împiedică declanşarea sau extinderea procedurii de control al constituţionalităţii legilor. Cauzele de inadmisibilitate, consacrate expressis verbis de Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale numai în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate, pot exista şi în legătură cu exercitarea celorlalte atribuţii ale Curţii Constituţionale, sens în care s-a conturat de-a lungul timpului o bogată jurisprudenţă a acestei curţi. De altfel, o bună parte dintre cauzele de inadmisibilitate au fost deduse pe cale jurisprudenţială, prin interpretarea dispoziţiilor constituţionale şi legale ce stabilesc condiţiile sesizării Curţii Constituţionale şi întinderea competenţei sale. Cadrul constituţional şi legal strict care circumstanţiază rolul şi competenţa Curţii Constituţionale se concretizează, în plan procedural, în existenţa acestor cauze de inadmisibilitate, care determină limitele legale ale controlului pe care Curtea îl poate exercita.