Decizia CCR nr. 548/2015Paragraful 62

Or, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, "Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată [...]". Eventualele propuneri de completare a Regulamentului Camerei Deputaţilor, în sensul solicitat de autorii sesizării, sunt de competenţa Camerei Deputaţilor, în virtutea principiului autonomiei regulamentare a acesteia, excedând competenţei instanţei de contencios constituţional. Ca urmare, constatând această cauză de inadmisibilitate legată de întinderea competenţei sale, Curtea trebuia să respingă sesizarea de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, respectiv să nu procedeze la o examinare a dispoziţiilor regulamentare criticate în raport cu textele constituţionale invocate de autorii sesizării. În raport cu motivarea formulată (vizând lipsa unor proceduri, reguli, în dezvoltarea şi completarea textelor existente), examinarea pe fond a excepţiei de neconstituţionalitate s-a realizat prin simpla raportare a normelor regulamentare ce au format obiectul sesizării la dispoziţiile constituţionale invocate. Or, în precedent, Curtea a reţinut că "Enumerarea, în mod formal, a unor prevederi constituţionale şi reglementări internaţionale, fără a arăta însă în ce constă, concret şi efectiv, contrarietatea acestora cu textele de lege criticate, este, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, un motiv de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate"*2). De asemenea, Curtea a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate în situaţia în care aceasta "nu cuprinde motivarea ca element al său, iar din textul constituţional invocat nu se poate desluşi în mod rezonabil vreo critică de neconstituţionalitate, fie datorită generalităţii sale, fie datorită lipsei rezonabile de legătură cu textul criticat"*3), deoarece "Dacă ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanţa de control constituţional s-ar substitui autorilor acesteia în formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil"*4). Aceste considerente/raţionamente enunţate în decizii prin care au fost soluţionate excepţii de neconstituţionalitate sunt aplicabile mutatis mutandis şi în cazul celorlalte atribuţii ale Curţii Constituţionale, aşadar şi în prezenta cauză.