Decizia ÎCCJ nr. 26/2024 (HP)Punctul X

X. Înalta Curte de Casație și Justiție 54. Prealabil analizei în fond a problemei de drept supuse dezbaterii, trebuie să verifice dacă, în raport cu întrebarea formulată de titularul sesizării, sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile în conformitate cu dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă. ... 55. Potrivit acestora, „Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“. ... 56. Pentru declanșarea acestei proceduri, legiuitorul, în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă, a instituit condițiile de admisibilitate care trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv: – existența unei cauze aflate în curs de judecată, în ultimă instanță; ... – cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza; ... – ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată; ... – chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită să fie nouă; ... – chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... ... 57. Evaluând elementele sesizării, constată că doar o parte din condițiile de admisibilitate sunt întrunite. Concret, sunt îndeplinite aspectele de admisibilitate legate de titularul sesizării, stadiul soluționării pricinii în care sesizarea a fost promovată, precum și cea referitoare la relația de dependență dintre chestiunea de drept ce se cere a fi lămurită și rezolvarea pe fond a litigiului. ... 58. Astfel, Tribunalul Timiș este legal învestit cu soluționarea apelurilor declarate împotriva unei sentințe pronunțate în cadrul contestației formulate de creditor în condițiile art. 7 alin. (1) -(3) din Legea nr. 77/2016, prin care s-au constatat îndeplinite cerințele impreviziunii și s-a dispus adaptarea judiciară a contractului de credit. Potrivit art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în materia Legii nr. 77/2016. În consecință, este evident că titularul sesizării va pronunța o hotărâre definitivă, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 teza întâi din Codul de procedură civilă. ... 59. Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat, în jurisprudența sa constantă, că admisibilitatea procedurii hotărârii prealabile este condiționată de împrejurarea ca interpretarea pe care o va da instanța supremă să producă consecințe juridice de natură să determine soluționarea pe fond a cauzei, sub aspectul statuării în privința raportului juridic dedus judecății. Din această perspectivă, constată că prin apelul formulat de consumator se critică, între altele, soluția instanței de fond de adaptare a contractului, care nu a ținut cont de sarcina deja suportată de debitor subsecvent intervenirii noilor împrejurări, respectiv de prestațiile executate după data intervenției impreviziunii. Prin urmare, este îndeplinită și condiția de admisibilitate constând în relația de dependență între problema de drept ce se cere a fi lămurită și dezlegarea pe fond a litigiului. ... 60. În privința condiției referitoare la existența unei probleme de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei, constată că art. 519 din Codul de procedură civilă nu definește noțiunea de „chestiune de drept“. În doctrină, s-a arătat, însă, că, pentru a fi vorba de o problemă de drept reală, trebuie ca norma de drept disputată să fie îndoielnică, imperfectă, lacunară sau neclară. Chestiunea de drept supusă dezbaterii trebuie să fie una veritabilă, legată de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege, fie din cauză că acest text este incomplet, fie pentru că nu este corelat cu alte dispoziții legale, fie pentru că se pune problema că nu ar mai fi în vigoare. ... 61. În același timp, problema de drept trebuie să fie reală, iar nu aparentă, să privească interpretarea diferită sau contradictorie a unui text de lege, a unei reguli cutumiare neclare, incomplete sau, după caz, incerte ori incidența unor principii generale ale dreptului, al căror conținut sau a căror sferă de acțiune sunt discutabile. ... 62. Pe de altă parte, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat, în mod constant, în jurisprudența dezvoltată, că, în declanșarea procedurii pronunțării unei hotărâri prealabile, trebuie să fie identificată o problemă de drept importantă, care să necesite cu pregnanță a fi lămurită și care să prezinte o dificultate de interpretare suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme, în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății (a se vedea Decizia nr. 24 din 29 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 820 din 4 noiembrie 2015, Decizia nr. 6 din 30 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 24 februarie 2017, Decizia nr. 62 din 18 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 797 din 9 octombrie 2017, Decizia nr. 90 din 4 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 191 din 1 martie 2018, Decizia nr. 20 din 20 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 6 august 2019). ... 63. Pentru a evalua condiția dificultății problemei de drept ce face obiectul sesizării, urmează a prezenta contextul legislativ și factual ce a generat-o. Dificultățile în abordarea situației juridice și economice a creditelor acordate consumatorilor în monedă străină, cu precădere în franci elvețieni, a determinat legiuitorul să adopte Legea nr. 77/2016 și proiectul de Lege privind conversia (de modificare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori). Ambele legi au fost supuse controlului de constituționalitate. Drept urmare, prin Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, Curtea Constituțională a calificat ca fiind parțial neconstituțională Legea nr. 77/2016, statuând că, prin acest act normativ, legiuitorul a intenționat să facă aplicarea instituției impreviziunii în ce privește contractele de credit încheiate anterior datei de 1 octombrie 2011 și a consolidat conceptul de impreviziune din perspectiva dispozițiilor relevante și a principiilor cuprinse în Codul civil din 1864. ... 64. În ce privește cel de al doilea proiect de act normativ, Legea conversiei creditelor în valută, prin Decizia nr. 62 din 7 februarie 2017, Curtea Constituțională a admis obiecția de neconstituționalitate și, făcând trimitere la argumentele reținute în decizia anterioară, a arătat că instanțele judecătorești au competența și obligația să aplice impreviziunea dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile existenței acesteia, astfel că situația consumatorilor de credite în franci elvețieni cunoaște un remediu judiciar viabil. Potrivit instanței de contencios constituțional, intervenția asupra contractului poate viza fie încetarea executării sale, fie adaptarea sa noilor condiții, cu efecte juridice doar pentru viitor, adaptarea putându-se efectua inclusiv printr-o conversie a ratelor de plată în moneda națională la un curs de schimb pe care instanța îl poate stabili, „curs valutar care poate fi cel de la data încheierii contractului, cel de la data survenirii evenimentului imprevizibil sau cel de la data efectuării conversiei“ (paragraful 49). ... 65. Fără a aduce în discuție opiniile doctrinare și controversele pe care atât Legea nr. 77/2016, cât și Decizia Curții Constituționale nr. 623/2016 le-au generat (a se vedea, în acest sens, „Credite pentru consumatori. Provocări legislative și tensiuni constituționale românești“, Editura Solomon, 2017, pag. 2-111, prof. univ. dr. Marian Nicolae), constată că, în condițiile sus-arătate, s-a recunoscut aplicabilitatea impreviziunii valutare la contractele de credit încheiate sub imperiul Codului civil de la 1864 și s-au instituit principalele repere ale acestei instituții. Acestea, potrivit Curții Constituționale, sunt „decelate în jurisprudență și preluate în mare parte în Codul civil actual, într-o formă aproximativ identică“. În acest context, instanțele au fost învestite cu cereri având ca obiect aplicarea mecanismului impreviziunii valutare, deși intervenția judiciară în contract nu se fundamenta pe texte de lege, ci pe principii de drept, iar instituția impreviziunii nu era asimilată de jurisprudență, nici măcar în aplicarea Codului civil actual. ... 66. Legea nr. 77/2016 a fost modificată și completată prin Legea nr. 52/2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 386 din 13 mai 2020, reglementându-se, pe calea unei definiții legale, o prezumție absolută de impreviziune, pe care instanțele judecătorești trebuie să o aplice, nemaiavând ele însele competența de a decide dacă și în ce măsură fluctuația valutară poate fi calificată drept risc supraadăugat. ... 67. Această lege de modificare și completare a Legii nr. 77/2016 a fost, la rândul ei, supusă controlului de constituționalitate. Instanța de contencios constituțional a pronunțat Decizia nr. 432 din 17 iunie 2021 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (1^1)-(1^3), (3) și (4) , ale art. 5 alin. (3) și (3^1), ale art. 7 alin. (4) și (5^1) și ale art. 8 alin. (5) tezele a doua și a treia din Legea nr. 77/2016, precum și a Legii nr. 52/2020. ... 68. Cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării de față, respectiv impreviziunea valutară, Curtea Constituțională a statuat că „o fluctuație majoră de curs valutar a monedei creditului poate constitui o situație de impreviziune contractuală, însă ea trebuie să prezinte o situație continuă, să aibă o anumită constanță în timp și să reflecte o dezechilibrare majoră a prestațiilor părților, cu consecința antrenării unei obligații mult prea oneroase în sarcina uneia dintre părțile contractante“ (paragraful 30 din decizia sus-arătată). Instanța de contencios constituțional a apreciat că legiuitorul a identificat, în mod corect, în procesul de reexaminare a legii, după pronunțarea Deciziei nr. 731 din 6 noiembrie 2019, punctul de echilibru între dreptul de proprietate al debitorului și al creditorului, ținând cont de criteriile consistenței valorice și persistenței temporale a fluctuației. ... 69. Aceste decizii ale Curții Constituționale au deschis calea intervenției judiciare pentru impreviziune în contractele de credit în monedă străină încheiate cu consumatorii, ceea ce a reprezentat o adevărată provocare lansată judecătorului român. În acest context, instanțele au fost obligate să evolueze de la rolul lor tradițional, de interpret al textului contractual care încorporează voința părților, la cel de redactor al unui mecanism contractual menit să asigure o alocare judiciară postfactuală a riscului. ... 70. În cadrul acestui demers, instanțele au fost abilitate să stabilească în ce măsură adaptarea contractului trebuie să se limiteze la acele obligații devenite exigibile după notificarea formulată de debitor, potrivit legii speciale, Legea nr. 77/2016, sau după formularea cererii de chemare în judecată, pe calea dreptului comun, după caz. S-a pus problema de a ști dacă instanța poate să țină cont în soluția de adaptare de sarcina suportată deja de debitor subsecvent intervenirii noilor împrejurări, calificate de legiuitor ca dezechilibrând contractul. Astfel, dacă debitorul a continuat executarea contractului după acest moment, valoarea prestațiilor executate care corespund acelei părți a creșterii excesive care a fost redistribuită în sarcina creditorului poate să fie compensată cu obligațiile de plată nescadente, întrucât data de referință a operării conversiei trebuie să fie data intervenției impreviziunii, iar nu data cererii debitorului de revizuire a convenției? ... 71. Răspunsul la această întrebare nu poate să fie facil, câtă vreme instanțele trebuie să aplice și prevederile legale referitoare la prescripție. Nu în ultimul rând, setul consistent și cvasiomogen de contracte de credit în care consumatorii au invocat impreviziunea, potrivit jurisprudenței verificate, sunt încheiate în perioada anilor 2008-2010, în franci elvețieni. În atare situație, data intervenției impreviziunii, potrivit definiției legale ce instituie o prezumție absolută, este mult anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 52/2020. Așadar, judecătorul învestit cu cererea de revizuire judiciară a convenției trebuie să procedeze la o lectură constituțională a legii sus-menționate, atunci când i se solicită constatarea condițiilor impreviziunii, ca fapt juridic în sens restrâns. ... 72. Prin urmare, chestiunea de drept relevată de instanța de trimitere este categoric dificilă, câtă vreme adaptarea contractului de credit afectat de impreviziunea valutară reprezintă un demers fundamentat nu pe textele normative ale Codului civil din 1864, ci pe principiile dreptului civil și pe criterii avansate de doctrină. Avem în vedere faptul că prevederile art. 1.271 din Codul civil, deși invocate de titularul sesizării de față, nu sunt incidente raportului juridic. Este adevărat că și instanța de contencios constituțional oferă unele repere de principiu referitoare la revizuirea judiciară a contractelor de credit afectate de impreviziune, ce pot fi avute în vedere, față de efectul general obligatoriu pe care Curtea Constituțională însăși îl atașează deciziilor sale, nu numai dispozitivului, ci și considerentelor pe care se sprijină acesta, indiferent de tipurile de decizii pronunțate (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 206/2013, Decizia nr. 874/2018). Însă, și în atari condiții, problema de drept rămâne dificilă, multe aspecte rămânând a fi clarificate exclusiv în practica judiciară. ... 73. Deși se observă că este îndeplinită condiția dificultății chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării, constată însă că nu se verifică și condiția noutății acesteia. ... 74. Analiza conținutului art. 519 din Codul de procedură civilă relevă că noutatea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării reprezintă o condiție distinctă de aceea a nepronunțării anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra respectivei probleme de drept ori de cea a inexistenței unui recurs în interesul legii aflat în curs de soluționare. Așa cum instanța supremă a decis în jurisprudența sa, în lipsa unei definiții a noutății chestiunii de drept și a unor criterii de determinare a acesteia în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă, rămâne atributul Înaltei Curți de Casație și Justiție să hotărască dacă problema de drept a cărei dezlegare se solicită este nouă (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1 din 17 februarie 2014, Decizia nr. 3 din 14 aprilie 2014, Decizia nr. 6 din 23 iunie 2014, Decizia nr. 13 din 8 iunie 2015, Decizia nr. 14 din 8 iunie 2015). ... 75. În acest sens s-a statuat că cerința noutății este îndeplinită atunci când problema de drept își are izvorul în reglementări recent intrate în vigoare, iar instanțele nu i-au dat încă o anumită interpretare și aplicare la nivel jurisprudențial. ... 76. Totodată, s-ar putea impune anumite clarificări, într-un context legislativ nou, a unei norme mai vechi (o așa-zisă reevaluare a interpretării normei). ... 77. În egală măsură, noutatea se poate raporta și la o normă mai veche, dar a cărei aplicare frecventă a devenit actuală mult ulterior intrării ei în vigoare. ... 78. Ceea ce este însă important de reținut este faptul că sesizarea instanței supreme ar fi justificată sub aspectul îndeplinirii elementului de noutate atunci când problema de drept nu a mai fost anterior dedusă judecății. ... 79. Conform unei jurisprudențe constante a Înaltei Curți de Casație și Justiție, caracterul de noutate se pierde pe măsură ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instanțelor, în urma unei interpretări adecvate, în timp ce opiniile jurisprudențiale izolate sau cele pur subiective nu pot constitui temei declanșator al mecanismului pronunțării unei hotărâri prealabile. ... 80. În cauza de față, din consultarea practicii judiciare transmise de curțile de apel rezultă că instanțele au pronunțat numeroase hotărâri cu privire la problema de drept supusă analizei. Chiar dacă s-a conturat o practică judiciară neunitară, nu trebuie ignorat scopul legiferării acestei instituții procesuale a hotărârii prealabile ca mecanism de unificare a practicii, anume acela de a preîntâmpina apariția unei practici neunitare (control a priori), spre deosebire de mecanismul recursului în interesul legii, care are menirea de a înlătura o practică neunitară deja intervenită (control a posteriori). ... 81. Astfel, jurisprudența covârșitor majoritară, reflectată în aproximativ 40 de hotărâri judecătorești definitive pronunțate de instanțe din toată țara, a adoptat opinia potrivit căreia adaptarea nu poate privi și prestațiile executate în trecut, nici măcar pe cele devenite exigibile după survenirea riscului supraadăugat. Măsurile de revizuire a contractului, stabilite de părți, ca urmare a unui proces de negociere, ori de instanța sesizată în temeiul Legii nr. 77/2016, nu pot fi aplicate retroactiv, prestațiile executate rămânând câștigate contractului. Sintagma „pentru viitor“, în această opinie jurisprudențială, se referă la prestațiile scadente ulterior datei la care debitorul invocă în mod efectiv impreviziunea, respectiv data transmiterii notificării potrivit art. 5 din Legea nr. 77/2016 sau data formulării cererii de chemare în judecată, dacă adaptarea este solicitată în cadrul unei acțiuni de drept comun. ... 82. Potrivit unei opinii minoritare, dar tributară principiilor ce fundamentează opinia majoritară, adaptarea pentru viitor a contractului se realizează de la data rămânerii definitive a hotărârii de revizuire judiciară, care a constatat îndeplinite condițiile impreviziunii. În acest sens sunt, de exemplu, sentințele nr. 4.377 din 6 octombrie 2023 și nr. 4.987 din 8 noiembrie 2023 ale Judecătoriei Galați și Sentința nr. 526 din 20 ianuarie 2023 pronunțată de Judecătoria Constanța, toate definitive. ... 83. În sfârșit, există și un număr restrâns de hotărâri judecătorești definitive prin care s-a apreciat că instanța poate să țină cont, în soluția de adaptare a contractului, de sarcina deja suportată de debitor ulterior intervenirii noilor împrejurări, ce au dezechilibrat contractul, inclusiv prin reducerea soldului creditului cu un anumit procent. În argumentarea acestor soluții s-a reținut că data de referință a intervenției judecătorului în contract este cea la care a intervenit impreviziunea, iar nu data cererii de chemare în judecată. Ilustrează această orientare jurisprudențială Decizia nr. 349 din 26 ianuarie 2022 a Tribunalului București și Sentința nr. 4.665 din 22 iulie 2022 a Judecătoriei Brăila. ... 84. Față de examenul jurisprudenței realizat anterior, constată că problema de drept în discuție a fost deja dedusă judecății instanțelor și a primit o dezlegare din partea acestora. Chiar dacă practica judiciară în ce privește limitele intervenției judecătorului în contractele de credit în ipoteza impreviziunii valutare nu este unitară, condiția noutății chestiunii de drept nu mai este îndeplinită. ... 85. În aceste condiții, în stabilirea elementului de noutate a chestiunii de drept a cărei interpretare se solicită, trebuie plecat de la următoarele premise: – asigurarea funcției mecanismului hotărârii prealabile de prevenire a practicii judiciare neunitare; ... – evitarea paralelismului și suprapunerii cu mecanismul recursului în interesul legii. ... ... 86. Potrivit jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție, în situația în care există un număr semnificativ de hotărâri judecătorești care să fi soluționat diferit, în mod constant, o problemă de drept, într-o anumită perioadă de timp, mecanismul legal de unificare a practicii judiciare este cel cu funcție de reglare - recursul în interesul legii, iar nu hotărârea prealabilă. ... 87. A aprecia altfel înseamnă a permite ca, în cadrul procedurii de unificare a jurisprudenței prin pronunțarea unei hotărâri prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție să nu se afle în situația de a se pronunța asupra unei chestiuni de drept în legătură cu care practica judiciară este inexistentă sau doar incipientă, deci asupra unei probleme de drept realmente noi, ci de a confirma sau, după caz, a infirma anumite interpretări jurisprudențiale deja existente, dintre care una în mod vădit consolidată prin pronunțarea unui număr important de hotărâri judecătorești. ... 88. În consecință, verificând premisele sesizării și constatând că nu sunt îndeplinite toate condițiile restrictive și cumulative de admisibilitate prevăzute de lege pentru declanșarea acestui mecanism de unificare a practicii judiciare, ... ...