Decizia CCR nr. 546/2015Paragraful 7

5. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013, autorul excepţiei susţine că acestea încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) , art. 3 alin. (3) , art. 120 alin. (1) şi art. 123 alin. (2) , întrucât se creează, în mod artificial, o instituţie juridică nouă, suprastructură a organizării administrativ-teritoriale, virtuală, scriptică, iar nu concretă, numită "regiune", exclusiv pentru a legitima un nou dezmembrământ al serviciilor publice deconcentrate, denumit "Direcţia Regională". Conform Constituţiei, toate serviciile publice deconcentrate sunt supuse controlului şi coordonării unei instituţii consacrate constituţional, denumită "prefect", însă noua construcţie instituţională denumită "Direcţia Regională", serviciu public de nivel regional, nu a fost şi nici nu va fi supusă vreodată controlului vreunui prefect. Aceasta, deoarece nici Constituţia, şi nici Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului nu conferă competenţe regionale acestuia. Totodată, potrivit art. 123 alin. (3) din Legea fundamentală, "atribuţiile prefectului se stabilesc prin lege organică", dar direcţiile regionale şi regiunile au fost create prin ordonanţă de urgenţă, iar Legea nr. 340/2004, lege organică, nu poate fi modificată în scopul compatibilizării acesteia cu o ordonanţă de urgenţă. Susţine, de asemenea, că dispoziţiile criticate aduc atingere art. 115 alin. (4) din Constituţie, de vreme ce realitatea faptică şi motivaţia juridică consemnată în preambulul ordonanţei de urgenţă criticate nu justifică calificativul de situaţie extraordinară pe care l-a dat executivul la adoptare. Mai susţine că sunt încălcate dispoziţiile constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. k) şi o) şi ale art. 115 alin. (6) , întrucât prin adoptarea actului normativ criticat sunt afectate atât instituţia prefectului, cât şi contenciosul administrativ, care sunt instituţii fundamentale ale statului.