Decizia CCR nr. 486/2015Paragraful 8

5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă referitor la dispoziţiile art. 250 alin. (1) şi (6) din Codul de procedură penală. Astfel, arată că măsura asigurătorie a fost luată, în speţă, în faza de urmărire penală, astfel încât dispoziţiile art. 250 alin. (6) din Codul de procedură penală, care privesc sechestrul dispus de judecătorul de cameră preliminară sau de instanţa de judecată, nu au legătură cu soluţionarea cauzei. Totodată, autorul excepţiei solicită modificarea termenului de exercitare a căii de atac, termen prevăzut de dispoziţiile art. 250 alin. (1) şi (6) din Codul de procedură penală. În ceea ce priveşte critica adusă art. 374 alin. (7) din Codul de procedură penală, consideră că este neîntemeiată, deoarece, potrivit alin. (8) , (9) şi (10) ale aceluiaşi art. 374, instanţa poate dispune din oficiu readministrarea probelor, respectiv administrarea de probe noi, dacă apreciază că este necesar pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei, iar părţile pot cere administrarea de probe noi şi în cursul cercetării judecătoreşti.