Decizia CCR nr. 486/2015Paragraful 12

8. Curtea de Apel Braşov - Secţia penală şi pentru cauze cu minori apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, arată că dispoziţiile art. 250 alin. (1) şi (6) din Codul de procedură penală reglementează calea de atac cu privire la măsurile asigurătorii, liberul acces la justiţie nepresupunând obligaţia legiuitorului de a prevedea posibilitatea ca respectivele măsuri asigurătorii să poată fi contestate ori de câte ori o parte din proces doreşte acest lucru. Referitor la dispoziţiile art. 374 alin. (7) din Codul de procedură penală, consideră că există suficiente garanţii pe parcursul desfăşurării urmăririi penale cu privire la respectarea dreptului la un proces echitabil şi a dreptului la apărare, legalitatea probelor administrate în faza de urmărire penală fiind analizată de judecător în procedura camerei preliminarii. Prin urmare, posibilitatea părţilor de a solicita să se ia act că nu contestă aceste probe sub aspectul temeiniciei lor, potrivit art. 374 alin. (7) din Codul de procedură penală, nu încalcă dreptul părţilor la un proces echitabil, fiind vorba de un drept al acestora ce se pune în dezbatere contradictorie şi asupra căruia decide, în final, instanţa, care poate să readministreze - din oficiu - orice probă necesară aflării adevărului în cauză. În plus, faptul că instanţa readministrează toate probele dacă acestea sunt contestate de părţi nu înseamnă că - dacă părţile nu contestă aceste probe, ci sunt de acord cu temeinicia acestora -, automat, procedura judiciară nu mai are un caracter echitabil, dată fiind posibilitatea ca respectivele probe să fie avute în vedere la pronunţarea soluţiei în cauză.