Decizia CCR nr. 446/2015Paragraful 10

6. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală apreciază că dispoziţiile art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală încalcă prevederile art. 24 alin. (1) şi ale art. 53 din Constituţie, precum şi ale art. 21 alin. (3) prin raportare la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, dreptul la apărare presupune nu doar posibilitatea persoanelor care se consideră vătămate în interesele lor legitime printr-o ordonanţă de clasare de a-şi angaja apărător în vederea formulării de cereri şi excepţii în procedura instituită de art. 341 din Codul de procedură penală, ci şi exercitarea efectivă a acestui drept prin posibilitatea de a pune concluzii în mod direct în faţa judecătorului învestit cu soluţionarea cauzei sale. Numai astfel se poate asigura dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi garantat de art. 21 alin. (3) din Constituţie. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală, instanţa apreciază că acestea nu încalcă niciuna din prevederile constituţionale invocate. Accesul liber la justiţie, prevăzut de art. 21 din Constituţie, este asigurat prin posibilitatea de a se adresa judecătorului de cameră preliminară, iar dreptul la un recurs efectiv, consacrat de art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi analizat prin raportare la art. 20 din Constituţie, este respectat, întrucât petentului nu îi este îngrădită posibilitatea de a se adresa unei instanţe naţionale pentru pretinse încălcări ale drepturilor sale.