Decizia CCR nr. 452/2015Paragraful 9

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că obligaţia prevăzută de art. 215 alin. (2) lit. e) din Codul de procedură penală este neconstituţională şi constituie o pedeapsă anticipată aplicată unui inculpat înainte de stabilirea vinovăţiei sale într-un proces penal. Se susţine că, pentru a elimina inegalitatea care se creează prin acest text de lege criticat, trebuie făcută deosebire între persoanele care sunt cercetate sau trimise în judecată şi care deţin diferite funcţii în domeniul public şi cele care desfăşoară activităţi în domeniul privat. În acest sens, se observă că, în situaţia primelor, există o suspendare a tuturor atributelor ţinând de exercitarea dreptului la muncă, pe când în cazul celor din urmă, acestea, odată cu interdicţia de a desfăşura o profesie, automat pierd şi celelalte drepturi prevăzute prin contractul de muncă sau din domeniul protecţiei sociale. Se susţine că, prin aplicarea textului criticat, se procedează practic la pedepsirea unei persoane înainte ca aceasta să fie declarată vinovată printr-o hotărâre judecătorească definitivă, iar, în cazul în care persoana care execută această măsură este declarată nevinovată, nu se mai poate proceda la acoperirea prejudiciilor produse de impunerea acestei obligaţii. Se observă că, în cazul arestării preventive sau al arestului la domiciliu, din pedeapsa definitiv aplicată va fi dedusă durata măsurii preventive privative de libertate executate, în timp ce obligaţia criticată, respectiv aceea de a nu desfăşura un anumit tip de activitate, se va adăuga la pedeapsa pronunţată de instanţă în situaţia condamnării.