Decizia CCR nr. 458/2015Paragraful 18

13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că împăcarea este o cauză care înlătură răspunderea penală, reglementată la art. 159 din Codul penal. Aceasta constă într-o înţelegere între persoana vătămată şi suspect sau inculpat de a pune capăt conflictului născut prin săvârşirea infracţiunii şi de a renunţa la punerea în mişcare a acţiunii penale sau la continuarea procesului penal. Astfel, împăcarea reprezintă un act juridic bilateral, încheiat prin acordul de voinţă al părţilor anterior arătate. Conform art. 159 alin. (1) din Codul penal, împăcarea poate interveni numai în cazul în care punerea în mişcare a acţiunii penale s-a făcut din oficiu şi numai pentru infracţiunile pentru care legea prevede în mod expres această posibilitate. Potrivit art. 159 alin. (3) teza a doua din Codul penal, pentru a produce efecte împăcarea trebuie să intervină în cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară sau în faţa instanţei de fond, până la momentul citirii actului de sesizare a instanţei. Potrivit art. 159 alin. (2) din Codul penal, efectele împăcării constau în înlăturarea răspunderii penale şi în stingerea acţiunii civile. Aceste efecte se produc doar dacă împăcarea este totală, definitivă şi necondiţionată, întrucât, în caz contrar, scopul instituţiei, acela de înlăturare a răspunderii penale, nu poate fi atins.