Decizia CCR nr. 422/2015Paragraful 7

4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate condiţionează însăşi formularea contestaţiei/cererii/plângerii de constituire a garanţiei de bună conduită, iar neîndeplinirea acestei condiţii are semnificaţia unui fine de neprimire a cererii de sesizare a Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, ceea ce reprezintă o îngrădire a accesului liber la justiţie sau a caracterului facultativ şi gratuit al jurisdicţiilor administrative. Or, instituirea posibilităţii de a ataca actele autorităţii contractante, ca modalitate de acces la justiţie, implică în mod necesar asigurarea posibilităţii de a o utiliza pentru toţi cei care au un drept, un interes legitim, capacitate procesuală şi calitate procesuală. Se mai arată că obligativitatea constituirii garanţiei există chiar şi în ipoteza contestării documentaţiei de atribuire, astfel încât pot exista situaţii în care, din cauza valorii foarte mari a garanţiei de bună conduită, să nu se poată contesta cerinţe abuzive din cadrul documentaţiei de atribuire. Condiţionarea introducerii cererii de constituire a garanţiei de bună conduită încalcă prevederile art. 21 din Constituţie, caracterul oneros al acestei obligaţii fiind cu atât mai pronunţat cu cât, în cazul respingerii demersului juridic al justiţiabilului, autoritatea contractantă va putea executa garanţia de bună conduită.