Decizia CCR nr. 403/2015Paragraful 16

13. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii susţin, în esenţă, că prevederile de lege criticate, instituind o prezumţie de rea-credinţă, încalcă principiul accesului liber la justiţie, de vreme ce constituirea garanţiei reprezintă o condiţie de admisibilitate a acţiunii, prin care se tinde la anularea unui act al autorităţii contractante. Garanţia de bună conduită poate fi asimilată cu o cauţiune, însă, spre deosebire de cauţiune, care este consemnată într-un cont special de trezorerie, garanţia este la dispoziţia autorităţii contractante. În acelaşi timp, prin cuantumul ridicat al garanţiei, se descurajează introducerea de contestaţii/cereri/plângeri împotriva actelor autorităţii contractante. Obligativitatea constituirii garanţiei prevăzute de textele de lege criticate nu îşi poate găsi o justificare obiectivă în întârzierea cauzată procedurii de atribuire, fiind excesivă şi disproporţionată scopului declarat, de a proteja autoritatea contractantă de riscul unui eventual comportament abuziv al operatorilor economici.