Decizia CCR nr. 191/2015Paragraful 16

13. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii susţin, în esenţă, că stabilirea obligaţiei de plată a garanţiei de bună conduită drept condiţie de admisibilitate a acţiunii este de natură a împiedica liberul acces la justiţie. De asemenea, susţin că liberul acces la justiţie este îngrădit prin cuantumul garanţiei de bună conduită. Sunt invocate aspecte din jurisprudenţa Curţii Constituţionale, spre exemplu, deciziile nr. 1.291 din 4 octombrie 2011 şi nr. 40 din 29 ianuarie 2004, din care rezultă că instituirea unei cauţiuni nu împiedică accesul liber la justiţie, în măsura în care plata respectivei cauţiuni nu constituie o condiţie de admisibilitate a acţiunii înseşi. Or, garanţia de bună conduită încalcă art. 21 din Constituţie, câtă vreme constituirea acesteia reprezintă o condiţie de admisibilitate a acţiunii prin care se tinde la anularea unui act al autorităţii contractante.