Decizia CCR nr. 396/2015Paragraful 9

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 345 alin. (1) raportat la art. 344 alin. (2) şi (4) din Codul de procedură penală încalcă dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare. Arată, astfel, că procedura de cameră preliminară este o procedură în totalitate necontradictorie, ceea ce afectează în mod grav şi iremediabil dreptul la apărare, dar şi caracterul echitabil al procesului penal, caracter ce vizează procesul în ansamblul său, şi nu doar unele faze ale acestuia. În procedura de cameră preliminară, inculpatul are dreptul de a formula cereri şi excepţii care se comunică parchetului, care, la rândul său, poate formula un răspuns în scris. Răspunsul parchetului nu se comunică, însă, inculpatului, care nu are, astfel, posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere asupra respectivului răspuns, deşi acesta poate conţine elemente şi argumente noi, pe care inculpatul nu le cunoaşte. Fiecare parte a procesului trebuie să aibă nu doar facultatea de a-şi face cunoscute elementele pe care se bazează pretenţiile sale, dar şi posibilitatea de a lua cunoştinţă şi de a discuta orice probă sau concluzie prezentată judecătorului cu scopul de a-i influenţa decizia. Invocă, în acest sens, şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi anume hotărârile pronunţate în cauzele Cottin împotriva Belgiei - 2 iunie 2005, Kerojarvi împotriva Finlandei - 19 iulie 1995, F.R. împotriva Elveţiei - 28 iunie 2001, Pellegrini împotriva Italiei - 20 iulie 2001, Kamasinski împotriva Austriei - 19 decembrie 1989, Goktepe împotriva Belgiei - 2 iunie 2005.