Decizia CCR nr. 395/2015Paragraful 9

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 341 alin. (5) din Codul de procedură penală, care prevăd soluţionarea plângerii împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată de către judecătorul de cameră preliminară fără participarea petentului, a procurorului şi a intimaţilor, încalcă egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare, dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, întrucât respectiva procedură este una scrisă, nepublică şi lipsită de contradictorialitate, desfăşurându-se fără participarea părţilor. Invocă, în acest sens, şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi anume hotărârile pronunţate în cauzele Riepan împotriva Austriei - 14 noiembrie 2000, Morel împotriva Franţei - 6 iunie 2000, Pellegrini împotriva Italiei - 20 iulie 2001, Goc împotriva Turciei - 11 iulie 2002, Exel împotriva Republicii Cehe - 5 iulie 2005, Kugler împotriva Austriei - 14 octombrie 2010, Fredin împotriva Suediei nr. 2 - 23 februarie 1994 şi Oganova împotriva Georgiei - 13 noiembrie 2007.