Decizia CCR nr. 396/2015Paragraful 10

6. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este parţial întemeiată. Consideră că argumentul autorului excepţiei în sensul că procedura camerei preliminare este neconstituţională, pentru că e în totalitate necontradictorie, nu poate fi primit. Principiul contradictorialităţii este reglementat de dispoziţiile art. 351 din Codul de procedură penală şi guvernează şedinţa de judecată, alături de principiile oralităţii, nemijlocirii şi publicităţii, nefiind specific fazei premergătoare procesului penal care este camera preliminară. În cursul procedurii în camera preliminară, accesul inculpatului la dosar nu este restricţionat, astfel că nimic nu îl împiedică pe acesta ca, personal sau prin apărător, să ia cunoştinţă de răspunsul procurorului la cererile şi excepţiile formulate, chiar dacă acest răspuns nu i se comunică. Apreciază, însă, că excepţia ridicată este parţial întemeiată sub aspectul faptului că se încalcă dreptul la un proces echitabil părţii civile, părţii responsabile civilmente şi persoanei vătămate, întrucât acestea nu au posibilitatea de a formula cereri şi excepţii privind legalitatea administrării probelor şi nici nu li se comunică cererile şi excepţiile formulate de inculpat pentru a putea răspunde în scris, această dispoziţie fiind instituită doar în favoarea parchetului. Observă, sub acest aspect, inconsecvenţa legiuitorului, care, atunci când a reglementat plângerea împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată, ce intră tot în competenţa judecătorului de cameră preliminară, a dispus, în art. 341 din Codul de procedură penală, ca plângerea să fie comunicată procurorului şi părţilor, care pot depune note scrise.