Decizia CCR nr. 42/2015Paragraful 8

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile alin. (2) ale art. 341 din Codul de procedură penală obligă judecătorul de cameră preliminară să comunice procurorului şi celorlalte părţi un exemplar al plângerii formulate de petent, iar aceştia pot depune note scrise cu privire la admisibilitatea şi temeinicia plângerii. Aceste note scrise nu sunt comunicate şi petentului pentru ca acesta să aibă cunoştinţă de ele şi să îşi poată formula o apărare eficientă. Faptul că, potrivit alin. (5) al aceluiaşi articol, judecătorul de cameră preliminară se pronunţă asupra plângerii formulate de petent fără participarea acestuia, a procurorului şi a intimaţilor reprezintă, de asemenea, o încălcare a principiului liberului acces la justiţie şi a principiului egalităţii în faţa legii. Obligaţia de a te adresa doar în scris judecătorului, prin plângerea formulată împotriva soluţiei, nu este suficientă pentru respectarea principiilor constituţionale invocate. De multe ori, tocmai faza contradictorie a unui proces penal, publică şi derulată în faţa judecătorului, poate clarifica situaţia într-o cauză penală. Se concluzionează că această procedură de soluţionare a plângerii formulate împotriva unei soluţii de neurmărire sau netrimitere în judecată împiedică o persoană să ajungă în faţa unui judecător.