Decizia CCR nr. 366/2015Paragraful 24

19. Referitor la principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, Curtea Constituţională a arătat în mod constant în jurisprudenţa sa că acesta nu presupune uniformitate, astfel că situaţii diferite justifică un tratament juridic diferit. În acest sens sunt, spre exemplu, Decizia nr. 408 din 8 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 657 din 25 octombrie 2013, Decizia nr. 130 din 7 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 19 aprilie 2013, ori Decizia nr. 660 din 19 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 24 iulie 2012. Tratamentul juridic diferit pe care legiuitorul l-a instituit pentru persoana care a dobândit dreptul la repararea prejudiciului, chiar dacă atrage o întârziere a soluţionării acţiunii civile, este justificat de situaţia diferită a acesteia în raport cu cea a persoanei vătămate ori a succesorilor acesteia, persoane asupra cărora s-au răsfrânt în mod direct sau indirect consecinţele infracţiunii. De altfel, pentru a preveni întârzierea prea mare a soluţionării acţiunii civile exercitate separat, legiuitorul a prevăzut în art. 27 alin. (7) din Codul de procedură penală că suspendarea acestei acţiuni nu poate avea loc decât "până la rezolvarea în primă instanţă a cauzei penale, dar nu mai mult de un an". Mai mult, soluţionarea separată a acţiunii civile pentru persoanele prevăzute în art. 20 alin. (7) din Codul de procedură penală este obligatorie atât timp cât partea vătămată ori succesorii acesteia, cedenţi ai dreptului litigios, nu s-a/nu s-au constituit parte civilă. În situaţia contrară, teza a doua a articolului amintit prevede posibilitatea continuării judecării acţiunii civile în cadrul procesului penal, dacă instanţa nu dispune disjungerea acesteia.