Decizia CCR nr. 366/2015Paragraful 22

17. Curtea constată că dispoziţiile art. 20 alin. (7) teza întâi din Codul de procedură penală instituie o diferenţă de tratament între cesionarul dreptului la repararea prejudiciului şi succesorii victimei infracţiunii, sub aspectul posibilităţii de a-şi promova dreptul la acţiunea civilă în cadrul procesului penal. Astfel, spre deosebire de succesorii legali ai persoanei vătămate, care au dreptul de a promova acţiunea civilă în cadrul procesului penal, în situaţia în care cedentul dreptului litigios nu s-a constituit parte civilă, cesionarul convenţional al acestui drept nu poate promova acţiunea civilă decât separat, în faţa instanţei civile. Autorul excepţiei consideră că cesionarul convenţional al dreptului litigios este discriminat atât în raport cu succesorii persoanei vătămate, cât şi cu cesionarii altor drepturi, întrucât aceştia din urmă se bucură de toate drepturile şi mijloacele de apărare pe care le-ar fi avut cedentul. Consideră totodată că tratamentul juridic aplicabil cesionarilor este defavorabil, întrucât soluţionarea acţiunii civile în faţa instanţei civile duce la o întârziere nejustificată a dezlegării acestei cauze.