Decizia CCR nr. 341/2015Paragraful 15

13. În şedinţa din 25 martie 2015 s-a supus votului membrilor Senatului cererea adresată de ministrul justiţiei, domnul Robert Marius Cazanciuc, referitoare la încuviinţarea cererii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de reţinere şi arestare a senatorului Dan-Coman Şova. Neîntrunindu-se majoritatea legală şi regulamentară, Senatul nu avea dreptul să adopte o hotărâre. Dacă hotărârea ar fi fost totuşi adoptată, aceasta ar fi putut deveni obiectul unei sesizări a Curţii Constituţionale pe motiv că într-un stat de drept, recunoscut constituţional prin art. 1 alin. (3) din Constituţie, nu se respectă legile şi celelalte dispoziţii legale aplicabile unei situaţii sau realităţi sociale date, or Constituţia impune în art. 1 alin. (5) principiul potrivit căruia respectarea legilor este obligatorie. În pofida acestor principii de drept şi a oricărei logici juridice, precum şi a practicii nedezminţite şi repetate a Senatului de a nu adopta hotărâri în cazul în care cererea de încuviinţare a reţinerii şi arestării unui senator nu întruneşte condiţia legală a majorităţii de voturi impusă de o normă juridică aplicabilă în cazul dat şi a cărei constituţionalitate nu a fost infirmată de Curtea Constituţională, "această instanţă de contencios constituţional a reţinut că ar fi existat un conflict juridic de natură constituţională între Senat şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, declanşat de refuzul Senatului de a redacta şi publica hotărârea care atestă rezultatul votului dat în Plenul Senatului la data de 25 martie 2015".