Decizia ÎCCJ nr. 9/2024 (HP)Punctul IV

ÎCCJ · hotărâre prealabilă · 19.02.2024 · dosar 2.892/1/2023
Punctul IV
IV. Motivele de admisibilitate reținute de titularul sesizării 19. Potrivit dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, dacă în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în prima instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita instanței supreme să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată. ... 20. Art. 520 alin. (1) din Codul de procedură civilă arată că sesizarea Înaltei Curți de Justiție se face de către completul de judecată după dezbateri contradictorii, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 519, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac. Dacă prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care susțin admisibilitatea sesizării potrivit dispozițiilor art. 519 din același cod, punctul de vedere al completului și al părților. ... 21. Din interpretarea acestor dispoziții legale, raportat și la jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, titularul sesizării a subliniat că sunt necesar a fi îndeplinite în mod cumulativ, pentru admisibilitatea cererii de sesizare a instanței supreme în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, următoarele condiții: a) existența unei cauze aflate în curs de judecată; ... b) completul care uzează de mecanismul instituit de dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă să judece cauza în ultimă instanță; ... c) existența unei chestiuni de drept reale, veritabile, susceptibile să dea naștere unor interpretări diferite, pentru care să fie necesară o rezolvare de principiu; ... d) soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere; ... e) noutatea chestiunii de drept a cărei lămurire se solicită. ... ... 22. Aceste condiții sunt îndeplinite, în aprecierea titularului sesizării, de vreme ce problema de drept se ridică în cadrul unui litigiu, aflat pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a civilă, respectiv Dosarul nr. 11.251/299/2022/a1, aflat în ultimul stadiu procesual, având ca obiect cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru referitoare la cererea de apel formulată. ... 23. Astfel, s-a susținut că, în cauză, se ridică o problemă de drept care a primit rezolvări diferite în practica judiciară prin raportare la normele de drept aplicabile la situația de fapt dedusă judecății, sens în care în hotărârile instanțelor judecătorești se regăsesc opinii divergente cu privire la interpretarea dispozițiilor legale din art. 115 alin. (1) din Legea nr. 85/2014. ... 24. Într-o primă opinie, s-a apreciat că dispozițiile art. 115 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 nu sunt incidente, dacă la data formulării cererii de apel societatea apelantă nu era supusă procedurii insolvenței sau falimentului, întrucât obligația de plată a taxei judiciare de timbru este o obligație fiscală, prevăzută de legea specială, iar data de la care se constituie baza de impozitare, în înțelesul art. 21 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, este data formulării cererii de apel, în raport cu care se stabilește și legea aplicabilă obligațiilor de plată a taxelor de timbru. Or, la momentul formulării cererii de apel, nu fusese dispusă deschiderea procedurii falimentului împotriva petentei societate de asigurări, nefiind incidente art. 29 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013, raportat la art. 115 alin. (1) din Legea nr. 84/2014. ... 25. Într-o a doua opinie, s-a susținut că prezintă relevanță juridică referitor la existența obligației de plată a taxei judiciare de timbru situația apelantei de la momentul stabilirii taxei de timbru de către instanță, iar nu de la momentul sesizării acesteia, din moment ce, pentru a se stabili momentul nașterii și exigibilității obligației de plată a taxei judiciare de timbru, trebuie avute în vedere dispozițiile speciale din Codul de procedură fiscală. În concret, s-a reținut că taxele nu pot fi considerate exigibile la un moment anterior emiterii actului prin care instanța a stabilit în concret cuantumul și natura sumelor datorate cu titlu de taxă judiciară de timbru, motiv pentru care situația petentei societate de asigurări avută în vedere în analiza pe care instanța este chemată să o întreprindă este cea existentă la data stabilirii taxei judiciare de timbru, când petenta se afla deja în procedura falimentului. ... 26. În cea de-a treia opinie, s-a reținut că momentul scadenței obligației de plată a taxei judiciare de timbru, datorată de parte în apel, este reprezentat de primul termen de judecată. În acest sens, s-a considerat că art. 115 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, într-o ipoteză precum cea din speța de față, nu este aplicabil dacă cererea nu a fost introdusă de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar sau nu a fost însușită ulterior de niciunul dintre aceștia. ... 27. Într-o a patra opinie, s-a considerat că nu poate produce efectul urmărit, respectiv scutirea petentei de la plata taxei judiciare de timbru, însușirea ulterioară a cererii de apel de către administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, de vreme ce dispozițiile art. 115 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 sunt de strictă interpretare și prevăd scutirea de la plata taxei judiciare de timbru doar în situația în care lichidatorul judiciar/administratorul judiciar însuși formulează cererea de apel, nu și în situația în care și-o însușește ulterior. ... 28. Având în vedere interpretarea diferită și controversată a incidenței cazului de scutire de la plata taxei judiciare de timbru, reglementat de dispozițiile art. 115 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, în cazul unei societății împotriva căreia se deschide procedura insolvenței/falimentului ulterior înregistrării cererii, dar mai înainte de stabilirea în sarcina apelantei a obligației de achitare a taxei judiciare de timbru, instanța de trimitere a arătat că se impune intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept supuse analizei. ... 29. A apreciat că dispozițiile art. 115 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 sunt imperfecte și lacunare, textul de lege fiind incomplet și generând, astfel, în ciuda interpretărilor printr-o argumentație juridică adecvată și consistentă, o jurisprudență neunitară. ... 30. Aceasta întrucât textul de lege face vorbire despre cererile introduse de administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, ceea ce pare să sugereze că doar cererile realizate efectiv de aceștia sunt scutite de taxa judiciară de timbru, deși cererile adresate instanței pot fi formulate și doar cu acordul acestora sau ratificate ulterior, operațiune în urma căreia actul apare din punct de vedere juridic ca aparținând administratorului sau lichidatorului judiciar. ... 31. Referitor la momentul până la care trebuie să intervină ratificarea pentru ca aceasta să conducă la aplicarea în mod valabil a art. 115 din Legea nr. 85/2014, unele instanțe au apreciat că aceasta poate interveni până la primul termen de judecată, văzut ca termen de scadență al obligației de plată a taxei judiciare de timbru aferente cererii de apel, în timp ce altele au considerat că nu prezintă relevanță ratificarea efectivă, ci doar starea societății la momentul stabilirii taxei judiciare de timbru. ... 32. Opiniile instanțelor sunt diferite și în ceea ce privește momentul luat în considerare pentru a se stabili regimul aplicabil obligației de plată a taxei judiciare de timbru, într-o orientare aplicându-se textul în litera lui prin luarea în considerare a datei formulării cererii, într-o a doua orientare data stabilirii taxei de timbru, reținând că atunci creanța devine certă, lichidă și exigibilă, și într-o a treia opinie s-a constatat că termenul de scadență este reprezentat de primul termen de judecată. ... 33. Din analiza interpretărilor diferite și contradictorii pe care instanțele le-au atribuit acestui text de lege, raportat la particularitățile fiecărei cauze, se observă că problema de drept identificată depășește obligația ordinară a instanței de a interpreta și aplica legea în cadrul soluționării unui litigiu, fiind necesară declanșarea procedurii sesizării instanței supreme în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile care să dezlege această chestiune de drept. ... 34. De vreme ce soluționarea pe fond a cererii de reexaminare formulate împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru presupune aplicarea art. 115 din Legea nr. 85/2014, este îndeplinită și condiția ca soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată să depindă de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere, impunându-se interpretarea adecvată a normei de drept, respectiv a dispozițiilor art. 115 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, și identificarea răspunsului care se va oferi întrebărilor legate de relevanța ratificării cererii de apel de către administratorul judiciar, efectele deschiderii procedurii înainte de stabilirea și comunicarea obligației de plată a taxei judiciare de timbru. ... 35. Referitor la noutatea chestiunii de drept a cărei lămurire se solicită, s-a reținut că reglementarea ce suscită diferite interpretări este cuprinsă într-un act normativ din 2014. ... 36. Cu toate acestea, caracterul de noutate al chestiunii de drept supuse analizei este conferit de situația particulară cu caracter de noutate cu privire la care instanțele de judecată au fost învestite să se pronunțe în ultima perioadă în foarte multe dosare, pe plan național, respectiv obligația de plată a taxelor judiciare de timbru în situația unei societăți ce a intrat în procedura falimentului ulterior formulării cererii de apel, dar anterior stabilirii de către instanță a obligației de plată a taxelor judiciare de timbru. Asupra acestei chestiuni de drept nu s-a cristalizat încă o practică judiciară și nu există o jurisprudență consacrată, practica fiind scindată între mai multe puncte de vedere. ... 37. În mod natural, jurisprudența națională necesită asigurarea unei coeziuni pe plan jurisprudențial, în ceea ce privește chestiunea de drept supusă analizei instanței supreme, identificându-se o dificultate în aplicarea dispozițiilor legale, de natură să genereze apariția unei practici neunitare la nivel național cu consecințe deosebite. ... 38. De altfel, s-a reținut că nu a existat o pronunțare anterioară a Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra acestei probleme de drept și aceasta nu a făcut obiectul unui recurs în interesul legii. ... ...
Sursa oficială ↗