Decizia ÎCCJ nr. 53/2023 (HP)Punctul IV

IV. Motivele de admisibilitate reținute de titularul sesizării 22. Potrivit dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă: „Dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată“. ... 23. Instanța de sesizare a apreciat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile de admisibilitate prevăzute de articolul anterior menționat. ... 24. Astfel, instanța care a dispus sesizarea este învestită cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, având în vedere, pe deo parte, obiectul prezentului litigiu: „acțiune de reechilibrare a prestațiilor contractuale întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 77/2016“, iar, pe de altă parte, faptul că dosarul a fost înregistrat în primă instanță la 16 septembrie 2020 (în primul ciclu procesual), astfel încât devin incidente prevederile art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora: „nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile (...) ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016“. ... 25. Referitor la relevanța chestiunii de drept pentru soluționarea cauzei pe fond, s-a arătat că interpretarea mecanismelor aplicării procedurii de dare în plată, cu asigurarea priorității soluției de adaptare în raport cu cea de stingere a creditului prin remiterea bunului imobil în proprietatea creditorului și, în acest scop, interpretarea situației de fapt concrete din fiecare speță prin filtrul criteriului „menținerii utilității sociale a contractului“ reprezintă o chestiune esențială. ... 26. Totodată, eventuala tardivitate a căii de atac promovate prin raportare la art. 8 și 9 din Legea nr. 77/2016 sau la dreptul comun - art. 468 alin. (1) din Codul de procedură civilă influențează, implicit, soluția asupra fondului cauzei. ... 27. În concret, particularitatea ce a generat oportunitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție decurgând din litigiul în discuție este aceea că debitorul a formulat notificarea de plată, solicitând reechilibrarea prestațiilor decurgând din contractul de credit prin adaptarea acestuia, și nu darea în plată a imobilului ipotecat pentru garantarea împrumutului acordat. ... 28. Or, tocmai această chestiune ridică problema stabilirii domeniului de aplicare a Legii nr. 77/2016, în raport cu cele două subcategorii de mecanisme pe care aceasta le reglementează. După cum rezultă din deciziile instanței de contencios constituțional, parametrii de aplicare a legii privind darea în plată au fost extinși, pe cale de interpretare, dispozițiilor art. 4 alin. (4) din lege, prin aceea că echilibrarea și adaptarea contractului sunt prioritare, astfel că încetarea contractului urmează a fi dispusă numai atunci când continuarea sa este vădit imposibilă. ... 29. Consecința acestei interpretări a fost aceea că procedura reglementată de prevederile legii dării în plată a fost considerată admisibilă atât pentru demersuri de reechilibrare, cât și pentru cele privind darea în plată. ... 30. Elementul particular al prezentului litigiu l-a reprezentat formularea căii de atac îndreptate împotriva hotărârii primei instanțe învestite (cu reechilibrarea prestațiilor contractului), prin raportare la dispozițiile generale prevăzute de art. 468 alin. (1) din Codul de procedură civilă, iar nu la cele ale art. 9 din actul normativ special, Legea nr. 77/2016, argumentul expus fiind acela că art. 9 din Legea nr. 77/2016 se referă exclusiv la cererile având ca obiect darea în plată a imobilului ipotecat, nu și la cererile având ca obiect reechilibrarea prestațiilor părților ca urmare a intervenirii impreviziunii. ... 31. Prin urmare, utilizarea mecanismului sesizării în vederea dezlegării unor chestiuni de drept apare ca fiind cel mai potrivit pentru clarificarea modului de interpretare a noțiunilor specifice legii dării în plată, acesta fiind expresia exercitării atribuției constituționale a instanței supreme, constând în interpretarea și aplicarea uniformă a legii de către celelalte instanțe judecătorești, astfel cum este prevăzut de prevederile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară. ... 32. Instanța de sesizare a identificat hotărâri judecătorești divergente cu privire la termenul aplicabil în cazul promovării căilor de atac împotriva unor hotărâri având acest obiect. Astfel, unele instanțe au arătat că termenul pentru formularea și declararea căii de atac a apelului este cel de 7 zile de la comunicarea hotărârii atacate, în conformitate cu dispozițiile legii speciale, respectiv art. 9 din Legea nr. 77/2016, în timp ce altele au considerat apelurile formulate cu depășirea acestuia ca fiind declarate în termen, evident, cu respectarea termenului de 30 de zile prevăzut de reglementarea generală, anume art. 468 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în considerarea faptului că dispozițiile art. 8 și 9 din Legea nr. 77/2016 se referă strict la litigiile având ca obiect darea în plată. ... 33. Chestiunea de drept este nouă, în sensul că asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectului unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. Deși dispozițiile Legii nr. 77/2016 sunt în vigoare din 2016, conținutul prevederilor care sunt de interes pentru prezentul litigiu a făcut obiectul modificărilor în 2020 și a fost supus controlului Curții Constituționale ulterior, în 2021, moment la care s-a pus problema existenței și necesității antamării cu prioritate a variantei de adaptare a contractelor de credit prin reechilibrare a prestațiilor înaintea abordării unei soluții tranșante de dare în plată și strâns legat de acest mecanism s-a creat conceptul de „utilitate socială a contractului“, ca reper în delimitarea celor două tipuri de soluții. ... ...