Decizia CCR nr. 336/2015Paragraful 13

10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, potrivit notelor scrise depuse la dosar, autorul acesteia susţine că prevederile art. 235 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale "în măsura în care se consideră că termenul de 5 zile este un simplu termen de recomandare, şi nu unul imperativ", iar posibilitatea avocatului de a studia dosarul cauzei nu ar implica şi obligaţia instanţei de a acorda un termen minim rezonabil necesar realizării unei apărări efective. În continuare, arată că termenul prevăzut la art. 235 alin. (1) din Codul de procedură penală este un termen procedural legal şi imperativ, care fixează durata minimă până la care procurorul poate sesiza judecătorul de drepturi şi libertăţi cu o propunere motivată de prelungire a arestării preventive. Prin urmare, procurorul trebuie să exercite dreptul procesual privind prelungirea arestării preventive în termenul prevăzut de dispoziţiile art. 235 alin. (1) din Codul de procedură penală, "cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive". În caz contrar, în opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, consecinţele nerespectării acestui termen sunt cele prevăzute de art. 268 alin. (1) din Codul de procedură penală, procurorul fiind decăzut din exerciţiul dreptului de a propune prelungirea arestării preventive după expirarea acestui termen procedural. A admite contrariul înseamnă a considera că termenul prevăzut de art. 235 alin. (1) din Codul de procedură penală este un termen de recomandare, situaţie în care această normă procedurală, căreia i s-ar da un asemenea înţeles, ar fi neconstituţională, întrucât s-ar încălca principiul egalităţii în drepturi, prevăzut de art. 16 din Constituţie, participanţii în procesul penal trebuind să beneficieze de egalitate în drepturile procesuale "fără privilegii". Astfel, de vreme ce termenele pentru exercitarea unui drept procesual în cazul inculpatului sunt imperative - termene pentru contestaţie, apel, recurs - în acelaşi fel şi termenul reglementat de lege prin art. 235 alin. (1) din Codul de procedură penală pentru a exercita dreptul procesual de a propune prelungirea arestării preventive şi de a sesiza instanţa în acest sens este tot un termen procedural imperativ pentru procuror. Totodată, susţine că s-ar aduce atingere şi dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie, care constituie o garanţie a principiului egalităţii, de vreme ce termenele procedurale prevăzute de lege pentru exercitarea unor drepturi procesuale sunt, prin natura lor, termene imperative, indiferent de titularul cererii (inculpat sau procuror). Arată, de asemenea, că s-ar încălca şi dreptul la apărare, prevăzut de art. 24 din Constituţie şi art. 6 paragraful 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale care consacră dreptul "de a dispune de timpul şi de facilităţile necesare pentru pregătirea apărării sale". Sub acest aspect, Codul de procedură penală prevede la art. 92 alin. (8) că "avocatul suspectului sau inculpatului are dreptul să beneficieze de timpul şi înlesnirile necesare pentru pregătirea şi realizarea unei apărări efective". Făcând trimitere la dispoziţiile art. 91 alin. (2) din Codul de procedură penală este evident că timpul necesar "pentru pregătirea şi realizarea unei apărări efective" apreciat de legiuitor este de "minimum 3 zile pentru pregătirea apărării". Acest din urmă termen este respectat în măsura în care se respectă şi termenul reglementat de art. 235 alin. (1) din Codul de procedură penală. În caz contrar, în ipoteza în care termenul de depunere a propunerii de prelungire a arestării preventive la judecătorul de drepturi şi libertăţi ar fi tratat ca un termen de recomandare, posibilitatea avocatului de a studia dosarul cauzei prin acordarea, la cerere, a unui termen minim rezonabil în acest sens, pentru a asigura şi realiza o apărare efectivă, ar fi una formală şi iluzorie. Arată că, în cauză, "măsura arestării preventive expira la data de 3 februarie 2015, ora 14,30, iar procurorul a sesizat instanţa cu propunerea de prelungire a arestării preventive la dată de 2 februarie 2015, ora 14,15 şi termenul de soluţionare a cererii a fost acordat la aceeaşi dată, ora 15,00, dosarul depus la instanţă conţinând un număr de 9 volume, iar propunerea de arestare având 45 de pagini".