Decizia CCR nr. 336/2015Paragraful 14

11. Alături de cele susţinute de către autorul excepţiei în notele scrise depuse la dosar, Curtea reţine şi susţinerile apărătorului autorului excepţiei, astfel cum acestea se regăsesc în încheierea de sesizare. Astfel, în şedinţa din camera de consiliu din data de 3 februarie 2015, apărătorul autorului excepţiei, în completarea motivelor de neconstituţionalitate precizate mai sus, a arătat că, în raport de norma imperativă reglementată de art. 235 alin. (1) din Codul de procedură penală, organul de urmărire penală avea obligaţia de a depune propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive cel târziu la data de 29 ianuarie 2015. Termenele de procedură nu sunt facultative şi nici de recomandare, ele sunt imperative, iar încălcarea lor atrage sancţiunea decăderii din dreptul de a mai formula cererea de prelungire a arestării preventive, actul respectiv fiind considerat nul. Astfel, potrivit art. 271 din Codul de procedură civilă, cu excepţia căilor de atac, actul efectuat de procuror este considerat ca făcut în termen dacă data la care a fost trecut în registrul de ieşire al parchetului este înlăuntrul termenului cerut de lege pentru efectuarea actului. Or, în speţă, referatul poartă data de 2 februarie 2015, acesta neputând fi înregistrat retroactiv în registrul de ieşire cu data de 29 ianuarie 2015. Mai mult, conform minutei Consiliului Superior al Magistraturii din 17 noiembrie 2010, având ca obiect unificarea practicii judiciare, s-a stabilit că sintagma folosită de legiuitor "înainte de expirarea duratei arestării preventive" are caracter imperativ, şi nu de recomandare. În acest sens s-a pronunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 25 din 2 iunie 2008 având ca obiect soluţionarea unui recurs în interesul legii. De asemenea, face referire la art. 1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, potrivit căruia "Magistratura este activitatea judiciară desfăşurată de judecători în scopul înfăptuirii justiţiei şi de procurori în scopul apărării intereselor generale ale societăţii, a ordinii de drept, precum şi a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor." În fine, apreciază că referatul din data de 2 februarie 2015 prin care judecătorul de drepturi şi libertăţi a fost învestit, cu ignorarea şi încălcarea termenului imperativ prevăzut de art. 235 alin. (1) din Codul de procedură penală, în desfiderea art. 268 alin. (1) din acelaşi cod, cu încălcarea art. 20 din Constituţie şi al art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, constituie o atingere gravă adusă sistemului judiciar, încălcându-se ordinea de drept, drepturile şi libertăţile cetăţenilor.