Decizia CCR nr. 336/2015Paragraful 10

8. Preşedintele adresează următoarea întrebare reprezentantului Ministerului Public: presupunând că procurorul depune propunerea de prelungire a arestării preventive în ultima zi a termenului reglementat de art. 235 alin. (1) din Codul de procedură penală, aceasta fiind şi ipoteza din prezenta cauză, iar în această ipoteză judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că nu există suficient timp pentru a se realiza apărarea, valoare constituţională pe care autorul excepţiei o consideră ca fiind încălcată, ce poate să facă judecătorul dacă realizează că timpul nu este suficient, nu numai pentru pledoarie, ci şi pentru studiul dosarului; are vreo posibilitate, în ipoteza în care se consideră că termenul reglementat de art. 235 alin. (1) din Codul de procedură penală este un termen de recomandare (opinia dumneavoastră şi a jurisprudenţei) să facă apel la nulităţi, cel puţin la nulitatea relativă? Reprezentantul Ministerului Public arată că speţa de faţă este o situaţie de excepţie, aceasta întâlnindu-se în practică foarte rar. De asemenea, arată că, într-o astfel de ipoteză în care nu există suficient timp pentru soluţionarea propunerii de prelungire a duratei arestării preventive, măsura arestării încetează de drept la momentul expirării duratei acesteia. Tocmai de aceea procurorul trebuie să fie diligent şi să depună propunerea de prelungire a duratei arestării preventive cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei acestei măsuri.