Decizia CCR nr. 300/2015Paragraful 15

11. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii excepţiei susţin, în esenţă, existenţa unei contradicţii legislative între exercitarea atribuţiilor primarului şi cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 87 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003. Astfel, în temeiul Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, primarul exercită atribuţii privind serviciile publice asigurate cetăţenilor, sens în care coordonează realizarea serviciilor publice de interes local prestate prin intermediul aparatului de specialitate sau prin intermediul organismelor prestatoare de servicii publice şi de utilitate publică de interes local. De asemenea, primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine. Din coroborarea mai multor prevederi din legea menţionată, din Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice nr. 51/2006 şi din Legea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare nr. 241/2006, rezultă că numai primarul poate fi desemnat ca reprezentant în adunarea generală a acţionarilor unui operator intercomunitar de serviciu public, varianta delegării unei alte persoane nefiind prevăzută de lege. Ca atare, primarul nu poate fi considerat incompatibil atunci când exercită atribuţiile pe care însăşi legea i le acordă. Din această perspectivă, semnalează existenţa unor soluţii legislative contradictorii, imposibil de aplicat în cadrul legislativ în vigoare. Faţă de cazul de incompatibilitate instituit de textul de lege criticat, care se referă la funcţia de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăţilor comerciale de interes local, precizează că, atunci când este vorba despre o asociaţie de dezvoltare intracomunitară, interesul este unul zonal sau regional, iar nu local.