Decizia CCR nr. 302/2015Paragraful 8

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate aduc atingere dreptului la muncă şi protecţie socială, deoarece, pe perioada suspendării raportului de serviciu, funcţionarul public nu poate presta o muncă şi nu poate fi remunerat. Curtea Constituţională s-a mai pronunţat în legătură cu constituţionalitatea textelor din Legea nr. 188/1999, în sensul respingerii criticilor de neconstituţionalitate, prin mai multe decizii, reţinând că "sancţiunea administrativă a suspendării funcţionarului public din funcţia publică pe care o deţine, în cazul în care s-a dispus trimiterea în judecată a acestuia, are ca finalitate protejarea autorităţii sau a instituţiei publice faţă de pericolul continuării activităţii ilicite şi al extinderii consecinţelor periculoase ale faptei penale săvârşite de către funcţionarul public". S-a reţinut că nu este încălcată prezumţia de nevinovăţie ca urmare a naturii administrative a sancţiunii. O situaţie similară a mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate în cursul anului 1996, când a fost luată în discuţie măsura administrativă a interzicerii dreptului la libera circulaţie, în temeiul dispoziţiilor art. 16 lit. a) din Decretul-lege nr. 10/1990 privind regimul paşapoartelor şi al călătoriilor în străinătate pentru persoanele urmărite penal. Sancţiunea opera în temeiul legii, fără intervenţia unei instanţe judecătoreşti, şi fără posibilitatea de apreciere a condiţiilor concrete care ar putea constitui argumente în legătură cu necesitatea şi proporţionalitatea măsurii. Prin Decizia nr. 71 din 23 mai 1996, Curtea a declarat neconstituţional textul respectiv, în măsura în care retragerea sau refuzul eliberării paşaportului nu constituie consecinţele unei măsuri preventive ori de eliberare condiţionată, dispuse de magistrat. Şi în cauza de faţă, potrivit conţinutului textelor, cât şi considerentelor Curţii Constituţionale, măsura suspendării este justificată de desfăşurarea instrucţiei penale şi are caracterul unei măsuri preventive, care trebuie să fie dispusă de magistrat, legea neputând prezuma caracterul necesar şi proporţional al măsurii restrictive. De altfel, potrivit art. 53 din Constituţie, cele două condiţii pentru restrângerea dreptului sunt cumulative: dreptul poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune pentru obiective de interes general. Conform deciziei amintite, limitarea cenzurii judecătoreşti exclusiv la constatarea dacă o persoană se află în urmărire încalcă statutul constituţional al autorităţii judecătoreşti, în calitatea sa de garant al libertăţilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor, având în vedere că instanţa are acelaşi rol, redus, de a verifica "încadrarea" persoanei în categoria celor trimise în judecată pentru anumite fapte.