Decizia CCR nr. 219/2015Paragraful 11

9. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorilor excepţiei, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, consideră, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate nu au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate prin raportare la art. 21 şi art. 53 din Constituţie. Susţine că o situaţie similară a mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate în anul 1996, când a fost luată în discuţie măsura administrativă a interzicerii dreptului la liberă circulaţie şi sancţiunea opera în temeiul legii, fără intervenţia unei instanţe şi fără posibilitatea de apreciere a condiţiilor concrete care ar putea constitui argumente în legătură cu necesitatea şi proporţionalitatea măsurii. Astfel, prin Decizia nr. 71 din 23 mai 1996, Curtea a declarat neconstituţional textul respectiv în măsura în care retragerea sau refuzul eliberării paşaportului nu constituie consecinţa unei măsuri preventive sau de eliberare condiţionată dispusă de un magistrat. Apreciază că în prezenta cauză este aceeaşi situaţie, referitor la suspendarea de drept a raportului de serviciu. Susţine că, pentru a fi constituţională măsura suspendării raportului de serviciu al funcţionarului public la trimiterea în judecată, nu este suficient să fie prevăzută de lege. Prin urmare, toate argumentele reţinute de Curte în Decizia nr. 71 din 23 mai 1996 sunt valabile şi în situaţia suspendării raportului de serviciu al funcţionarului public. În final, consideră că măsura suspendării raportului de serviciu este o măsură preventivă care nu este cenzurată de către un magistrat.