Decizia CCR nr. 297/2015Paragraful 9

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate cu privire la pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 3 şi art. III pct. 1 din Legea nr. 177/2010, se arată că lipsa obligativităţii suspendării soluţionării cauzelor în care sunt invocate excepţii de neconstituţionalitate până la data soluţionării de către Curtea Constituţională a respectivelor excepţii este de natură a încălca drepturile şi libertăţile fundamentale reglementate prin normele constituţionale invocate. Se susţine că este afectată, în acest fel, stabilitatea raporturilor juridice, principiu dedus de autorul excepţiei prin interpretarea normelor constituţionale de la art. 1 alin. (3) şi (5) , art. 15 alin. (1) , art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 21 alin. (1) şi (3) . Se susţine, de asemenea, că promulgarea actului normativ criticat reprezintă un grav pericol pentru ordinea publică şi că această pârghie juridică permite Preşedintelui României şi Parlamentului, cu concursul instanţelor judecătoreşti, să adopte, să promulge şi să pună în aplicare acte normative contrare Legii fundamentale, situându-se în acest fel deasupra dispoziţiilor Constituţiei, aspect ce contravine prevederilor constituţionale ale art. 1. Se arată, de asemenea, că dreptul de a cere revizuirea hotărârilor judecătoreşti pronunţate pe baza unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale nu oferă părţilor interesate o garanţie echivalentă cu obligaţia suspendării cauzelor până la efectuarea controlului de constituţionalitate, întrucât există situaţii în care pronunţarea unor astfel de hotărâri să aibă ca efect producerea de prejudicii ce nu mai pot fi reparate pe calea revizuirii.