Decizia CCR nr. 303/2015Paragraful 8

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prin luarea măsurilor prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) , c) -e) din Legea nr. 217/2003 se aduce o îngrădire nejustificată libertăţii individuale, dreptului la liberă circulaţie, dreptului la viaţă intimă, familială şi privată, dreptului părintelui de a asigura educaţia copiilor minori, dreptului de proprietate privată, fiind, de asemenea, depăşit, cadrul constituţional în care poate avea loc restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Luarea măsurilor prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) , c) -e) din Legea nr. 217/2003 se dispune de judecătorul instanţei secţiei civile, desemnat de legiuitor ca având competenţă exclusivă în ceea ce priveşte soluţionarea cererilor privind emiterea ordinelor de protecţie, şi nu de către judecătorul de drepturi şi libertăţi al secţiei penale, care ar fi competent să soluţioneze acest fel de cereri.