Decizia CCR nr. 312/2015Paragraful 9

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arată, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate, care dispun că, în situaţia în care titularul a înstrăinat drepturile care i se cuvin potrivit legilor de restituire a proprietăţii, singura măsură reparatorie care se acordă este compensarea prin puncte, potrivit art. 24 alin. (2) , (3) şi (4) din Legea nr. 165/2013, se aplică şi actelor şi situaţiilor juridice încheiate anterior intrării în vigoare a acestei legi. Or, aceste raporturi juridice sunt rezultatul unei conduite pe care părţile au adoptat-o sub protecţia art. 1391 şi 1392 din Codul civil. Transmisiunile drepturilor din categoria celor amintite, încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, au avut la bază girul principiului restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada de referinţă a legilor de restituire, principiu de care, până la apariţia acestei legi, s-au bucurat o bună parte din dobânditorii unor astfel de drepturi, dar de care nu se mai pot bucura cei care au solicitat restituirea după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013. Aceste transmisiuni au făcut obiectul unor contracte încheiate în mod legal, aşa încât nu este justificat tratamentul diferit căruia sunt supuse persoanele care au transmis drepturile lor pe această cale ulterior apariţiei Legii nr. 165/2013. Astfel, art. 1 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 contravine principiului constituţional al egalităţii în drepturi, întrucât ignoră ordinea de drept existentă la momentul încheierii raporturilor juridice între titularii drepturilor de proprietate şi dobânditorii acestor drepturi şi tratează diferit persoane aflate în situaţii identice. În acelaşi timp, dispoziţiile de lege criticate aduc atingere şi prevederilor art. 44 din Constituţie, deoarece pun într-o situaţie dificilă pe transmiţătorul drepturilor care şi-a asumat răspunderea pentru existenţa valabilă a drepturilor, securitatea juridică a raporturilor juridice fiind grav încălcată.