Decizia CCR nr. 242/2015Paragraful 16

12. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că posibilitatea deschisă oricăror persoane interesate, fără vreo limitare în timp, de a formula recurs împotriva încheierii pronunţate în condiţiile art. 331-339 din Codul de procedură civilă din 1865 reprezintă o nesocotire a exigenţei ca fiecare dintre părţi să dispună de posibilităţi echivalente şi adecvate pentru a-şi susţine poziţia în legătură cu cauza supusă judecăţii. Astfel, se încalcă dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin prisma atingerii aduse "principiului securităţii juridice, care se regăseşte în totalitatea articolelor Convenţiei, constituind unul dintre elementele fundamentale ale statului de drept". Apreciază că o dispoziţie din legislaţia naţională care permite ca aceeaşi hotărâre să fie supusă unui şir nesfârşit de recursuri, în idea protejării intereselor terţilor interesaţi, încalcă principiul securităţii raporturilor juridice şi dreptul la un proces echitabil. Caracterul irevocabil al unei hotărâri judecătoreşti nu poate avea efect relativ, respectiv numai faţă de cei care au formulat calea de atac a recursului, deci nici măcar pentru titularul acţiunii introductive, întrucât acest lucru ar echivala cu o diminuare a rolului justiţiei într-un stat de drept.