Decizia CCR nr. 242/2015Paragraful 26

19. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile legale criticate fac parte din cartea a III-a - Dispoziţii generale privitoare la procedurile necontencioase din Codul de procedură civilă din 1865 prin care legiuitorul stabileşte unele reguli de soluţionare a cererilor în materie necontencioasă, cereri care nu urmăresc stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană. Ansamblul reglementărilor procedurale care privesc procedura necontencioasă se completează cu cele de procedură contencioasă, în măsura în care nu sunt potrivnice naturii necontencioase a cererii (art. 338 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865). Materiile necontencioase cu privire la care legea prevede o procedură specială rămân supuse dispoziţiilor speciale, care se vor întregi cu cele de drept comun (art. 338 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865). Procedura necontencioasă se deosebeşte de cea contencioasă prin materia supusă judecăţii, precum şi prin rolul părţilor în cadrul acestei proceduri. Potrivit art. 331 din Codul de procedură civilă din 1865, procedura necontencioasă se aplică cererilor pentru dezlegarea cărora este nevoie de mijlocirea instanţei, fără însă să se urmărească stabilirea unui drept potrivnic faţă de o altă persoană, precum sunt cele privitoare la darea autorizaţiilor judecătoreşti sau la luarea unor măsuri legale de supraveghere, ocrotire ori asigurare. Dacă cererea, prin însuşi cuprinsul ei sau prin obiecţiile ridicate de persoanele citate sau care intervin prezintă caracter contencios, instanţa o va respinge (art. 335 din Codul de procedură civilă din 1865). Potrivit art. 336 din Codul de procedură civilă din 1865, încheierea prin care se încuviinţează cererea este executorie. Ea este supusă recursului. Termenul de recurs va curge de la pronunţare, pentru cei care au fost de faţă, şi de la comunicare, pentru cei care au lipsit. Recursul poate fi făcut de orice persoană interesată, chiar dacă nu a fost citată la dezlegarea cererii. Executarea încheierii poate fi suspendată de instanţa de recurs cu sau fără cauţiune. Recursul se judecă în cameră de consiliu. Încheierea pronunţată asupra cererii nu are putere de lucru judecat (art. 337 din Codul de procedură civilă din 1865).