Decizia CCR nr. 79/2019Punctul 18

18. Autoarea excepției face comparație cu reglementarea cuprinsă în art. 534 alin. (2) din Codul de procedură civilă, care stabilește că încheierea prin care se soluționează o cerere formulată în procedură necontencioasă este supusă apelului. Potrivit art. 527 din Codul de procedură civilă, sunt supuse procedurii necontencioase cererile pentru soluționarea cărora este nevoie de intervenția instanței, fără însă a se urmări stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană, precum sunt cele privitoare la darea autorizațiilor judecătorești sau la luarea unor măsuri legale de supraveghere, ocrotire ori asigurare. Așadar este vorba despre cereri care pot fi soluționate exclusiv de o instanță judecătorească, fără să fie însă pusă în discuție vreo contrarietate de interese și, implicit, de drepturi, între părți. Or, în ceea ce privește cauza de față, intervenția instanței nu este indispensabilă, întrucât desemnarea expertului poate fi realizată și de către părți, instanța intervenind doar subsecvent, în ipoteza în care acestea nu au căzut de acord asupra unei persoane care să îndeplinească acest rol. ...