Decizia CCR nr. 243/2015Paragraful 8

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că modul de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite instituie un tratament preferenţial creditorului faţă de debitor. În cazul în care se cere executarea unui contract de credit, împrumutatul se poate apăra pentru prima dată în cadrul contestaţiei la executare. Apreciază că împrumutatul află mult prea târziu despre faptul că împotriva sa s-a pornit procedura executării silite. În privinţa căilor de atac, consideră că se creează o discriminare între creditor şi debitor, acesta din urmă neavând dreptul de a ataca încheierea prin care s-a încuviinţat executarea silită, în vreme ce creditorul poate ataca cu recurs încheierea de respingere. Mai susţine că, din cauza faptului că nu s-a putut apăra la momentul încuviinţării executării silite, a suferit o însemnată pierdere patrimonială, pe care ar fi putut-o preveni prin apărări formulate în cadrul respectivei proceduri.