Decizia CCR nr. 231/2015Paragraful 6

3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată, astfel, că nu există discriminare între titularii cererii de reexaminare a încheierii prin care se aplică amenda judiciară şi titularii căii de atac ordinare a apelului împotriva aspectelor referitoare la amenda judiciară dintr-o hotărâre de fond, având în vedere că orice persoană interesată, prejudiciată în interesele sale legitime, poate ataca hotărârea cu apel în ceea ce priveşte dispoziţiile care au produs prejudicierea, inclusiv titularii cererii de reexaminare. Mai mult, textele de lege criticate se referă la atacarea unei hotărâri pronunţate în fond, or, amenda judiciară se poate dispune inclusiv în faza de urmărire penală şi în căile extraordinare de atac, ba chiar şi în procedurile de executare a hotărârii, în toate aceste cazuri persoanele amendate putând face cerere de reexaminare a amenzii judiciare. Prin urmare, nu poate fi reţinută o incoerenţă legislativă, ci dispoziţiile de lege criticate au o raţiune bine fundamentată şi coerentă. Totodată, în ceea ce priveşte comparaţia făcută de autorul excepţiei cu prevederile din procedura civilă, Curtea Constituţională a reţinut în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 362 din 24 septembrie 2013, că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu prevederi din Constituţie sau din actele internaţionale la care România este parte, iar nu compararea dispoziţiilor mai multor legi între ele şi nici coroborarea lor sau posibilele contradicţii din cadrul legislaţiei interne.