Decizia CCR nr. 252/2015Paragraful 23

15. În schimb, autorul excepţiei este destinatarul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile (din 2008) prin care primarul municipiului Bucureşti a fost obligat să emită o dispoziţie cu propunerea de acordare a despăgubirilor în echivalent pentru terenul imposibil de restituit în natură, fiind respinsă, totodată, cererea acestuia în ce priveşte construcţiile (parte a imobilului notificat). Hotărârea judecătorească a fost executată prin emiterea, în 2010, a dispoziţiei primarului municipiului Bucureşti, ulterior constituindu-se, pe rolul Comisiei Centrale, dosarul de despăgubire aferent acestei dispoziţii. În cursul derulării procedurii de finalizare a procesului de restituire, autoritatea competentă a procedat la analiza legalităţii respingerii cererii de restituire în natură, solicitând acte doveditoare în acest sens atât reclamantei, cât şi primarului municipiului Bucureşti. Autorul excepţiei a formulat, în 2011, prezenta acţiune prin care a solicitat soluţionarea dosarului său, autorităţile pârâte invocând, în întâmpinare, prevederile Legii nr. 165/2013. Curtea Constituţională a fost sesizată prin hotărârea (supusă recursului) de respingere, ca neîntemeiată, a acţiunii judiciare, instanţa considerând că dosarul se află încă în lucru în faţa Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor şi că întârzierea în soluţionarea dosarului nu se datorează autorităţii pârâte, ci primarului municipiului Bucureşti şi chiar reclamantului, care nu au trimis actele doveditoare solicitate pentru verificarea legalităţii respingerii cererii de restituire în natură.