Decizia CCR nr. 254/2015Paragraful 13

9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Avocatul Poporului susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 56 alin. (4) şi (5) din Codul de procedură penală încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind valorile supreme ale statului de drept şi ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, în măsura în care se aplică şi participanţilor civili la săvârşirea infracţiunilor comise de militari. În acest sens, arată că dispoziţiile de lege criticate nu respectă exigenţele constituţionale care privesc calitatea legii, sub aspectul clarităţii, preciziei şi previzibilităţii. Astfel, destinatarul normei nu poate identifica situaţiile concrete în care urmărirea penală se efectuează de procurorii militari din cadrul parchetelor militare sau secţiilor militare ale parchetelor, din moment ce art. 56 alin. (5) din Codul de procedură penală stipulează că procurorii militari din cadrul parchetelor militare sau secţiilor militare ale parchetelor efectuează urmărirea penală potrivit competenţei parchetului din care fac parte faţă de toţi participanţii la săvârşirea infracţiunilor comise de militari. Or, legea trebuie să fie clară, precisă şi previzibilă, cu atât mai mult cu cât, având în vedere importanţa deosebită a fazei de urmărire în cadrul procesului penal, aceste cerinţe trebuie să fie respectate cu stricteţe pentru a nu determina o interpretare şi aplicare diferite ale normei cu privire la participanţii la săvârşirea infracţiunilor comise de militari. Toate acestea demonstrează o lipsă de coerenţă a reglementărilor legale criticate.