Decizia CCR nr. 254/2015Paragraful 15

11. Astfel, nu este reglementată în mod riguros şi distinct competenţa de urmărire penală a unor persoane care au statut diferit şi se află în situaţii juridice diferite, şi anume participanţii civili faţă de cei militari. Din această perspectivă nu se poate afirma că un participant civil se află în aceeaşi situaţie cu un participant militar, fiind evident că aceste persoane se află în situaţii diferite. Referitor la principiul egalităţii, instanţa de contencios constituţional a decis în mod constant, de exemplu prin Decizia nr. 102 din 6 iunie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 21 august 2000, că acesta nu înseamnă uniformitate, aşa încât, dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul nu poate fi decât diferit. În cazul de faţă, participanţii civili şi cei militari nu se regăsesc în situaţii identice, astfel că se justifică, în mod obiectiv şi rezonabil, un tratament juridic diferit, principiul egalităţii în faţa legii presupunând instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. Or, în speţă, este de necontestat faptul că cele două categorii de participanţi, pe care legiuitorul nu le diferenţiază, civili, respectiv militari, nu sunt identice. Pe cale de consecinţă, lipsa calităţii de militar a unuia sau unora dintre participanţi constituie o justificare raţională şi rezonabilă a instituirii unui tratament juridic diferit în cazul acestuia/acestora.